Paul Surugiu, cunoscut publicului drept Fuego, împlinește 50 de ani, iar aniversarea îl găsește vorbind deschis despre longevitatea pe scenă și despre limitele pe care și le pune, ca artist și ca om. În confesiunea făcută chiar de ziua lui, spune că nu crede într-un „termen de valabilitate” pentru cântăreți, însă subliniază că nu își dorește să îmbătrânească sau să moară pe scenă.
Dincolo de mesajul aniversar, Fuego leagă cei 50 de ani de viață de 35 de ani de carieră și de o rutină construită din muncă, sacrificii și o relație constantă cu publicul. „Am ajuns artist pentru că am luptat”, spune el, descriind anii în care a renunțat la vacanțe și la timp liber pentru a-și susține parcursul.
Tot în această perioadă, este anunțat și un concert aniversar amplu, „FUEGO - 50”, programat pe 4 noiembrie 2026, la Sala Palatului din București. Evenimentul este gândit ca o celebrare a dublei aniversări: 50 de ani de viață și 35 de ani de activitate.
Despre cât rămâne un artist pe scenă și unde trage linia
Fuego spune că nu vede cariera ca pe o cursă cu termen limită și că fiecare artist își alege singur ritmul și momentul opririi. „Nu știu dacă există un „termen de valabilitate” al unui artist. Cred că fiecare alege, fiecare face cum simte și nu există neapărat o regulă”, afirmă el.
Pentru el, criteriile țin de felul în care mai poate susține scena și de felul în care se raportează la public: „Eu voi cânta atât timp cât voi putea, cât voi fi iubit și cerut, cât voi arăta în regulă pentru a apărea în fața publicului, fără să pic în penibil sau desuetudine.”
În același timp, își formulează clar o limită personală: „Nu am un termen limită... dar nici nu vreau să îmbătrânesc sau să mor pe scenă.” Spune că își dorește să evite situațiile în care ar putea ajunge „penibil” sau în care cineva să râdă de el pentru că nu mai poate fi „așa cum am fost întotdeauna”.
„Am ajuns artist pentru că am luptat”: munca din spatele imaginii
În confesiunea sa, Fuego leagă ideea de rezistență în timp de felul în care și-a construit pas cu pas drumul. Spune că nu „transformarea” spectaculoasă l-a ținut relevant, ci consecvența, oferta constantă de ceva nou, împreună cu investițiile și respectul față de public.
„Am ajuns artist pentru că am luptat, pentru că am dat din coate, pentru că am pierdut nopți când alții dormeau. Pentru că am renunțat la vacanțe... pentru că am lăsat în plan secund anumite fericiri și m-am ocupat serios de drumul meu”, afirmă el, descriind o disciplină care i-a consumat timp și energie.
Pe linia asta, artistul vorbește și despre programul său: spune că nu are sărbători și nici duminici libere, iar uneori sunt zile în care nu face față să ajungă dintr-un loc în altul, cu toate lucrurile de rezolvat. „De peste 35 de ani eu nu am weekend liber.”
Emoțiile, publicul și felul în care s-a schimbat lumea concertelor
Fuego spune că, deși nu a avut niciodată frică de scenă, emoțiile au rămas. Își amintește de prima apariție, pe când avea „în jur de 10-11 ani”, la Turda, la Teatrul Național „Aureliu Manea”, unde spune că a fost aplaudat și că a trăit satisfacția primilor bani câștigați.
„Teamă de scenă nu mi-a fost niciodată! Da, am avut, am mereu emoții... furnicături în palmă, până intru, până simt publicul”, povestește el, adăugând că încrederea vine și din ideea că, dacă a ajuns acolo, știe că poate duce momentul până la capăt.
Despre public, artistul spune că generațiile s-au schimbat, iar diferența majoră este tehnologia: o parte din public „privește un concert... prin lentila unui telefon”. Concluzia lui e tranșantă: „toți, dar absolut toți, nu se mai distrează... așa cum o făceau cândva”, deși consideră că fiecare artist și-a fidelizat o nișă care „simte și vibrează”.
„Am cântat și cu 40 de grade febră”: sacrificii și datoria față de promisiune
Artistul vorbește și despre partea grea a meseriei, mai ales despre momentele în care trebuie să urci pe scenă, chiar când în interior nu ești bine. „De o mulțime de ori”, spune el, descriind această realitate ca pe un „risc” și ca pe un sacrificiu asumat.
„Am cântat și cu 40 de grade febră, și cu probleme de sănătate și cu rău, ori cu dureri sufletești majore, pentru că atunci când promiți, este esențial să te ții de promisiune!”, afirmă Fuego, insistând pe ideea de responsabilitate față de public.
Spune că uneori reușește să se „dedubleze” și să intre mai ușor în atmosfera de spectacol, iar alteori e mai greu și se simte. Totuși, descrie scena ca pe un loc cu energie proprie: când ajunge „în lumină”, spune că se simte liber, uită de toate și „devin una cu ce fac”.
Concertul aniversar „FUEGO - 50” și invitații anunțați
Pe 4 noiembrie 2026, de la ora 19:00, la Sala Palatului din București, va avea loc concertul aniversar „FUEGO - 50”, conceput ca o producție de mari dimensiuni, cu scenografie modernă, tehnologie vizuală, orchestrație live și un repertoriu care acoperă întreaga activitate a artistului.
Fuego va fi acompaniat de Angry Band Orchestra din Republica Moldova, un ansamblu format din peste 15 instrumentiști. Pe listă se regăsesc invitați speciali precum Andra, Paula Seling, Mioara Velicu și Maia Morgenstern, care vor urca pe scenă în duete pregătite pentru această ocazie.
Artistul a anunțat că va susține încă un spectacol aniversar pe 7 noiembrie, la Palatul Național din Chișinău, marcând astfel legătura sa constantă cu publicul din Republica Moldova.
Relația cu oamenii din breaslă și felul în care își păstrează echilibrul
În același registru al maturității profesionale, Fuego spune că a ales să nu se hrănească din rivalități și că își respectă colegii. „Eu consider că n-am dușmani. Așa vreau eu să fiu, crezând că e loc pentru toată lumea sub soare”, afirmă el.
Spune că nu își dă cu părerea despre munca altora și că preferă să aprecieze diversitatea publicurilor: „fiecare dintre noi avem publicul nostru”. În aceeași idee, adaugă: „N-am și nu voi avea vreodată vanități sau invidii inutile!”
Pe plan personal, el se descrie „liniștit și împăcat” și spune că greșelile profesionale l-au ajutat să învețe. „Trebuie să trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima.”
Viața de artist, între sacrificiu și recompensă
Fuego vorbește despre obligațiile pe care și le-a asumat și despre dorința de a lăsa ceva în urmă: muzică, compoziții, emisiuni, proiecte artistice. Spune că munca este cea care i-a modelat existența și că eforturile se răsplătesc în final atunci când vede o sală plină care a venit să-l asculte.
În 35 de ani de activitate, artistul evocă atât momentele de bucurie, cât și umbrele meseriei: drumuri, efort, stres și responsabilități administrative. „Viața de artist are și umbrele ei, are angoase, are reușite și decepții, dar cel mai mult, are muncă asiduă în spate”, spune el.
În ciuda dificultăților, Fuego subliniază că dedicarea și respectul pentru public rămân motorul său și motivul pentru care urcă pe scenă, iar întâlnirea cu spectatorii reprezintă pentru el cea mai sinceră formă de recompensă.
