Metodologie de documentare și verificare editorială

1. Alegerea și folosirea surselor

În funcție de subiect, putem consulta declarații directe, surse oficiale, documente publice, comunicate, postări publice identificabile, înregistrări ori surse independente. Preferăm sursa primară atunci când ea este accesibilă și relevantă. Această metodologie nu reprezintă o acreditare ca organizație independentă de fact-checking.

• verificăm data, autorul și contextul unei surse în măsura necesară materialului;
• atribuim afirmațiile și separăm ceea ce o persoană declară de ceea ce este confirmat factual;
• pentru afirmații cu risc ridicat căutăm context suplimentar sau un punct de vedere, când acesta poate fi obținut;
• spunem când o informație importantă rămâne neconfirmată ori contestată.

2. Verificarea conținutului vizual și social media

Pentru imagini, video și postări sociale urmărim sursa, data și contextul disponibil. Dacă autenticitatea sau contextul nu pot fi stabilite suficient, materialul nu este prezentat drept dovadă certă. O imagine ilustrativă nu trebuie să sugereze un fapt pe care articolul nu îl susține.

3. Actualizări și corecturi

Informațiile noi pot determina actualizarea articolului. Erorile confirmate sunt tratate separat, iar modificările importante pot fi explicate printr-o notă de corectură. Detalii în politica de corecturi.

4. Drept la replică

Persoanele sau organizațiile menționate pot solicita dreptul la replică. Trimite solicitarea la [email protected] și include linkul articolului, pasajul vizat, poziția și informațiile relevante pentru verificare. Solicitarea poate conduce la o corectură, clarificare, actualizare sau publicarea unei replici, dar rezultatul depinde de analiza editorială.

5. Limite și transparență

Metoda folosită depinde de format, urgență, risc și accesul la surse. Nu toate materialele necesită ori permit verificarea prin mai multe surse independente. Când o limită de verificare este esențială pentru înțelegerea știrii, ea trebuie indicată cititorului.