După primul sezon Nibiru, Andrei Șelaru (Selly) a prezentat în podcastul Paginademedia „Obae ca un duș rece”, realizat de Petrișor Obae, principalele cifre ale proiectului. El a spus că investiția în teren și amenajări a depășit 50 de milioane de euro și a estimat că Nibiru a generat aproximativ 300 de milioane de euro în economia locală. Pentru Beach, Please!, estimarea sa este de încă 100 de milioane de euro.
În total, pentru cele două proiecte, Selly a vorbit despre circa 400 de milioane de euro cheltuiți de oameni la Nibiru, la festival și în zona din jur. Suma se referă la consumul local, inclusiv restaurante și mâncare, nu la cifra de afaceri a companiei și nici la profitul rămas după toate costurile. În primul sezon, Nibiru a avut peste 40.000 de vizitatori pe zi timp de aproximativ o lună și jumătate.
Selly a spus și că proiectul nu a fost poziționat ca o destinație premium, iar obiectivul era ca accesul, mâncarea și băutura să poată fi acoperite cu 100 de lei.
Investiția în infrastructură se recuperează în timp
Selly a separat suma de peste 50 de milioane de euro de rezultatul financiar al unui singur sezon. Banii au fost investiți în teren și amenajări permanente, care urmează să fie recuperate pe parcursul mai multor ani.
„E o investiţie foarte mare, de peste 50 de milioane de euro”, a spus Selly.
După investiția de tip Capex au urmat costurile operaționale: funcționarea locației, paza, echipele de curățenie, artiștii, scenotehnica și diversele închirieri. Selly nu a publicat suma încasată efectiv de companie și nici profitul obținut după scăderea acestor cheltuieli.
Consumații, chirii și parteneri
În explicația lui Selly, modelul de business a pornit de la bilete, consumații și parteneri sau sponsori, apoi a fost rezumat prin „consumații, chirii și parteneri”. Nibiru funcționa într-o anumită măsură ca un mall, cu locații comerciale închiriate și chirii fixe sau variabile, în funcție de contract.
„Noi suntem acolo ca un mall care închiriază locaţii şi comisionează, iau o chirie variabilă sau o chirie fixă”, a explicat Selly.
În planul anunțat înaintea sezonului, proiectul estima că 30-40% dintre participanți vor intra pe baza biletului, iar 60-70% printr-un consum minim. Acestea erau proporții de planificare, nu rezultate contabile finale. Un exemplu concret al monetizării spațiilor apărea pe pagina oficială a Nibiru despre Fashion District: spații comerciale de la 18 metri pătrați erau ofertate la 3.500 de euro pentru un sezon de două luni.
Chiriașii primeau și promovare
Parteneriatul cu restaurantele, brandurile de haine și ceilalți operatori nu se limita la folosirea unui spațiu. Selly a spus că multe contracte includeau o componentă importantă de marketing: postări, întâlniri cu influenceri și zile de promovare dedicate unui anumit brand.
Avantajul urmărit era accesul la public din toată țara. Un restaurant sau un brand care își testa produsul la Nibiru putea obține vânzări în timpul sezonului și, în același timp, notorietate pentru viitoare locații din București, Iași, Brașov sau Craiova. În această ecuație, profitul unui partener și promovarea primită erau rezultate distincte de banii investiți de Nibiru și de estimarea privind consumul în economia locală.