Scenă halucinantă la mall: fiica lui Becali s-a baricadat într-o cofetărie de teama unui obsedat

Momente de groază într-un mall din Voluntari: o tânără din familia Becali, speriată de prezenţa obsesivă a unui bărbat, a fugit şi s-a ascuns într-o cofetărie pentru a scăpa de el.

Incidentul agravat o traumă veche: documentele prezentate la instanţă arată că bărbatul o urmărea ani la rând, stând la pândă în faţa casei, lângă birouri şi în parcări — o prezenţă care i-a indus fetei o frică constantă.

După o serie de episoade care au escaladat, în aprilie a fost obţinut un ordin de protecţie împotriva bărbatului, iar faptele au ajuns pe masa judecătorilor care au catalogat comportamentul drept hărţuire.

Fuga în cofetărie: momentul în care frica devine palpabilă

Imaginează-ţi agitaţia unui mall: vitrine, cumpărători, muzică şi, brusc, senzaţia că eşti urmărit — asta a simţit fiica lui Becali când a zărit aceeaşi figură care îi dăduse târcoale de atâta vreme. Speriată, tânăra s-a retras în grabă într-o cofetărie din incintă, căutând protecţie printre mesele pline de prăjituri.

Martorii oculari descriu scene de panică: fetiţa — căci astfel o evocă sursele — a cerut ajutor şi s-a ascuns până când personalul localului a confirmat că pericolul temporar trecuse. Imaginile mentale rămân însă, iar sentimentul că spaţiile publice nu mai sunt sigure pentru cineva recunoscut din televiziune e greu de alungat.

Latifundiarul a comentat iniţial că bărbatul „o ştie doar de la TV”, dar dosarul şi declaraţiile arată o poveste mult mai întunecată, cu urmăriri repetate şi apariţii în locurile ei obişnuite.

Ce a spus apărătorul: „o cunoaşte din spaţiul online…”

În sala de judecată, apărătorul bărbatului a încercat să reducă gravitatea faptelor, afirmând că el „o cunoaşte din spaţiul online de când era mic, iar în viaţa reală doar s-au intersectat, nu au vorbit direct”.

Avocatul a mai susţinut că „vrea să o cunoască mai bine însă are o reţinere şi timiditate faţă de ea şi nu a existat nimic rău”, încercând astfel să califice comportamentul drept inocent sau neînsemnat.

În ciuda pledoariei apărării, datele şi declaraţiile depuse la dosar au conturat o imagine de persistenţă şi intensitate a urmăririi, la care instanţa a reacţionat ferm.

Mesajul înfiorător: „a vorbit cu Dumnezeu…”

Surprinzător — şi terifiant în acelaşi timp — bărbatul a confirmat că i-a trimis fetei un mesaj în care susţinea că „a vorbit cu Dumnezeu și că ea trebuie să fie soția lui”. Acea frază a fost un punct de cotitură în evaluarea riscului.

Declaraţia aceasta — în care credinţa abstractă este folosită pentru a justifica o dorinţă obsesivă — a alarmat atât pe cei care au asistat la audiere, cât şi judecătorii, care au ţinut cont de potenţialul pericol pe care îl reprezintă o astfel de hotărâre de sine.

Confruntarea dintre explicaţii şi probe a dus în final la o hotărâre care urmăreşte mai mult protecţia victimei decât «înţelegerea» motivaţiilor agresorului.

Decizia instanţei: 12 luni de ordin de protecţie şi brăţară electronică

Judecătorii au decis că faptele constituie hărţuire şi violenţă psihologică, motivând că „pârâtul a dezvoltat o obsesie faţă de victimă, urmărind-o atât în mediul virtual, cât şi fizic” — formulare pe care au bazat măsurile luate.

Astfel, instanţa a emis un ordin de protecţie valabil 12 luni, până pe 16 aprilie 2026, iar bărbatul este obligat să păstreze o distanţă de 300 de metri faţă de victimă şi de locuinţa familiei Becali.

Măsura de supraveghere include şi purtarea permanentă a unei brăţări electronice care va alerta autorităţile în cazul încălcării interdicţiilor; în plus, bărbatul a fost obligat la plata a 1.150 lei pentru cheltuieli de judecată, iar nerespectarea ordinului poate atrage răspundere penală.

Unde rămâne siguranţa unei familii mediatizate?

Cazul ridică întrebări incomode despre vulnerabilitatea persoanelor publice şi a celor din anturajul lor: faima nu le protejează automat şi, uneori, o simplă prezenţă fanstamatică devine o povară constantă.

Pe de altă parte, deciziile judiciare — precum ordonanţele de protecţie şi supravegherea electronică — devin instrumente esenţiale pentru a restabili limita între viaţa publică şi siguranţa personală.

Rămâne însă întrebarea: cât de repede pot astfel de măsuri să transforme un sentiment persistent de teamă în linişte reală? Răspunsul e parţial în mâinile instituţiilor, parţial în vigilenţa comunităţii.

Ce urmează: supraveghere şi precauţii pentru victimă

Cu ordinul de protecţie în vigoare şi brăţara electronică activă, autorităţile vor putea detecta rapid eventualele încălcări; totuşi, protecţia reală trece şi prin măsuri personale: rute schimbate, persoane de încredere la îndemână şi semnalarea imediată a oricărei prezenţe suspecte.

Familia şi echipa juridică vor continua, cel mai probabil, să monitorizeze situaţia până la expirarea ordinului, pregătind eventuali paşi suplimentari dacă restricţiile nu sunt respectate.

În ochii publicului rămâne însă imaginea unei tinere care, din teamă, a preferat supravieţuirea imediată.

Apel la vigilenţă: lecţii pentru toţi

Cazul serveşte ca un memento: urmăritorii obsesivi nu sunt doar subiect de filme — sunt realitate, iar reacţia promptă şi deciziile legale pot face diferenţa între frică şi siguranţă.

Protecţia persoanelor — indiferent de statutul lor social — cere instrumente judiciare adaptate şi, nu în ultimul rând, empatie din partea celor din jur: semnalarea la timp a unor apariţii ciudate poate preveni tragedii.

Iar pentru victime, curajul de a cere ajutor — fie el legal, fie din partea apropiaţilor — rămâne primul pas spre recăpătarea controlului asupra propriei vieţi.

Un episod cutremurător, cu urmăriri îndelungate, o fugă disperată în cofetărie şi o hotărâre judecătorească menită să ofere protecţie — toate acestea alcătuiesc tabloul unei poveşti în care frica a devenit publică şi legea a intervenit pentru a o tempera; rămâne de văzut dacă 12 luni şi o brăţară electronică vor fi suficiente pentru liniştea celei afectate.