Mihai Trăistariu își cumpăra ghetuțe din banii câștigați la colindat, completați cu sume obținute de la părinți. Într-un interviu pentru Click!, cântărețul povestea despre sărbătorile copilăriei și despre obiceiul prin care spunea că își compensa lipsurile ca adult.
În casa în care crescuse erau șase persoane: cei patru copii și părinții lor. „Am fost un copil sărac”, își amintea artistul. Familia nu avea brad sau cadouri, iar pentru o pereche de încălțăminte el aduna bani din colindat și încerca să mai obțină ceva de la părinți:
„Din ce mergeam eu, cu colindatul, și mai câștigam un ban, mai smulgeam ceva de la părinți, ca să-mi cumpăr niște ghetuțe.”
Despre daruri afla de la ceilalți copii
Trăistariu spunea că, până la vârsta de 18 ani, Moș Nicolae și Moș Gerilă nu veniseră la el cu daruri. Ceilalți copii îi povesteau despre cadourile lor, însă el credea că mulți se aflau în aceeași situație ca familia sa. Își amintea și bomboanele pe care le primeau la școală.
„Dar, nu sufeream atât de mult, credeam că mulți copii sunt sărăci. La școală știu că ne mai dădeau niște bomboane. Nu am suferit atunci, așa credeam că se întâmplă peste tot.”
Părinții își doriseră însă ca fiecare dintre cei patru copii să învețe un instrument, povestea cântărețul într-un interviu acordat lui Adalbert Gyuris și publicat de revista No. 14 plus minus în octombrie 2011. El începuse să cânte la pian la șapte ani, iar cu vocea abia la 16–17 ani.
În acea conversație, își amintea concursurile și premiile obținute la festivalul de la Mamaia, urmate de participările la Cerbul de Aur și Eurovision. Întrebat dacă succesul venise ușor, spunea că încercase vreme de trei-patru ani să se afirme în muzică: „Eu am avut doar vocea şi, perseverând, am reuşit.”
Bradul făcut după propriul gust și alegerea cadourilor
Într-o discuție, Trăistariu descria și sărbătorile de după ce începuse să câștige bani din muzică. Își făcea singur bradul, în fiecare an, alegând ce îi plăcea:
„Acum îmi fac singur bradul, în fiecare an, cu ce vreau eu, compensez lipsurile din copilărie. Acum simt din plin bucuria Sărbătorilor.”
În aceeași discuție, artistul făcea diferența între copiii mulțumiți cu dulciuri și cei pe care îi cunoștea și care cereau ultimul model de telefon. Îi critica pe părinții care înlocuiau aparatul după numai un an, considerând o greșeală să răspundă astfel acestor pretenții.
El spunea că folosise unele telefoane șapte-opt ani, până când se stricau. „De ce să arunc banii pe telefoane?”, întreba cântărețul.