Maurice Munteanu spunea că nu mai bea alcool, după ani în care ajunsese să consume tot mai mult pentru a-și calma panica. În discuția cu Teo Trandafir din episodul „Gând la Gând cu Teo”, publicat la 10 aprilie 2025, criticul de modă povestea despre drumurile repetate la urgențe și despre obiceiurile care îi afectaseră greutatea și comportamentul. La momentul conversației, făcea și sport „destul de mult”.
Anii în care se temea că va face infarct sau AVC
Atacurile de panică îl făceau să creadă că viața îi era în pericol. Căuta ajutor la camera de gardă, convins că urma să sufere un infarct sau un accident vascular cerebral. Această situație se repetase vreme de câțiva ani, își amintea Maurice.
„Vreme de câțiva ani, ajungeam la camera de gardă cu simptome de moarte iminentă. Mi se părea că fie voi face un infarct, fie voi face un AVC. Mă cunoșteau toți medicii de gardă, toate asistentele de la toate spitalele. Îmi era rușine de mine și de rușinea mea.”
A ajuns să meargă și la spitale private. Despre acea perioadă, îi spunea lui Teo că nu putea controla panica. În încercarea de a înțelege ce i se întâmpla, citise mult despre anxietate și tulburările de panică și apelase, la un moment dat, la terapie.
Paharul de vin pe care l-a văzut atunci ca pe o soluție
Maurice a evocat și accidentul rutier din 2006. Se întorcea de la 2 Mai, după un weekend la mare, când s-a produs accidentul în urma căruia, spune el, cel mai bun prieten al său a rămas în scaun rulant. „Atunci mi-am dat seama cât de fragil este totul”, mărturisea el.
La scurt timp după accident, un amic i-a oferit un pahar de vin alb, rece. Maurice povestea că înainte nu obișnuia să bea, dar atunci s-a lăsat convins. După o înghițitură, a simțit că panica dispăruse și a crezut că găsise o cale de a scăpa de frică.
„Măi, am zis, incredibil, am descoperit soluția. Cum aveam un atac de panică, haț! Am ajuns la un butoi de hațuri.”
Privind în urmă, recunoștea că ajunsese să consume foarte mult alcool. Senzația inițială de relaxare fusese urmată de probleme pe care le resimțise în viața de zi cu zi, de la felul în care mânca până la schimbările de comportament.
Mesele de noapte și momentul în care s-a speriat de greutate
În cazul lui, băutul venea împreună cu o alimentație dezordonată. Foamea apărea la una, două sau trei dimineața, când ajungea să comande pizza. Aproximativ zece ani de asemenea obiceiuri duseseră, după cum descria el, la acumularea multor kilograme.
Un gest obișnuit l-a făcut să realizeze cât de mult se schimbase corpul său. Se pregătea să-și scoată câinele la plimbare, iar când a încercat să-și lege șireturile, abdomenul îl încurca. Acel moment l-a speriat, deși considera că greutatea se distribuise uniform.
Își amintea și că nu îi plăcea cum i se modifica personalitatea când bea. Se compara cu Bob, personajul din serialul „Twin Peaks”. În același timp, spunea că avusese mereu convingerea că va renunța la alcool:
„Eu am știut dintotdeauna că voi renunța la alcool. Sigur, eram funcțional.”
Teama de zbor îi limita încă planurile
Despre episoadele care îl trimiteau la urgențe, Maurice spunea că, la un moment dat, s-au oprit. Considera că lecturile și terapia îl ajutaseră. Zborul cu avionul rămânea însă dificil în perioada conversației cu Teo.
Reușise să călătorească astfel, inclusiv la Cluj, dar descria o diferență mare între ceea ce vedeau ceilalți și ceea ce simțea el. Din exterior putea părea liniștit, în timp ce la bord trăia o teamă intensă: „Ce se întâmplă înăuntru e de o violență pe care nu o pot descrie în cuvinte”.
Spunea că lucra de șase luni cu un medic care îl ajutase și spera ca ceea ce făceau împreună să funcționeze. Își propunea să înceapă cu zboruri scurte, precum București–Cluj, dar avea în minte și o destinație mult mai îndepărtată:
„Îți blochează viața chestia asta, nu numai vacanțele. Îmi doresc foarte mult să ajung la Tokyo, de exemplu, ce fac, merg înotând?”