Irisha a povestit despre o perioadă din trecut în care nu putea dormi, avea atacuri de panică și a cerut ajutorul celor apropiați. Mama ei a venit să stea cu ea, iar artista spune că revenirea a durat câteva luni.
Într-un interviu acordat CANCAN.RO și publicat la 1 octombrie 2026, Irisha și-a descris experiența drept un „început de depresie”. A precizat că nu consideră că a trecut printr-o formă gravă, așa cum spune că au trăit alte persoane, și a menționat consultul cu un psiholog.
Își amintește că nu dormise câteva zile și că a chemat ambulanța de mai multe ori. „Aveam senzația că mă sufoc și o să mor”, a spus ea despre stările pe care le identifică drept atacuri de panică. Spune că și rememorarea acelei perioade îi provoacă palpitații.
De la încercarea de a se descurca singură la cererea de ajutor
La început, Irisha credea că poate gestiona singură situația. Își spunea că poate duce ceea ce i se întâmplă, însă descrie cum, pe măsură ce se adâncea în acea stare, îi era tot mai rău. A ajuns să le spună celor apropiați că nu se simțea bine și că avea nevoie de sprijin.
A apelat la familie și la o prietenă psihologă. Mama ei a luat avionul a doua zi după ce Irisha i-a spus prin ce trecea. Artista insistă că inițiativa i-a aparținut: „Eu am cerut ajutorul”.
„Pe mine m-a ajutat mama, care a venit la mine și a stat cu mine până m-am făcut bine”, a povestit Irisha.
Despre motivul precis al perioadei dificile, artista a ales să păstreze discreția. Spune că știe de unde a pornit și că a fost foarte nemulțumită de ceea ce a permis să intre în viața ei, dar nu dorește să dezvăluie cauza.
Ce povestise despre cele două zile și jumătate fără somn
Irisha vorbise despre acest episod și într-un interviu acordat Spynews.ro, publicat la 18 septembrie 2026. Atunci preciza că insomnia durase două zile și jumătate, timp în care, după cum își amintea, nu dormise „nici măcar 5 minute”.
Spunea că, atunci când a chemat ambulanța, a întrebat după câte zile fără somn ar putea muri un om. Își amintea acea perioadă ca fiind ciudată și greu de explicat, chiar și după ce reușise să o depășească.
În aceeași mărturisire, descria și ajutorul primit acasă: mama și prietena psihologă veniseră la ea și avuseseră mai multe întâlniri prin care o ajutaseră să iasă din impas. Spunea că acționase repede și îi îndemna pe cei care trec prin momente asemănătoare să ceară ajutor.
Despre neliniștea trăită, Irisha afirma că identificase aspectul declanșator, lucrase asupra lui și îl acceptase. Vorbea despre o nemulțumire față de propria persoană, fără să numească o situație sau pe cineva anume.
Tot atunci explica de ce imaginea sa din mediul online nu cuprinde toate experiențele prin care trece. Observa că oamenii arată adesea partea frumoasă a vieții și se bucura că începuseră să vorbească mai mult și despre latura sensibilă. „Dar am și eu momente de slăbiciune, cum să nu”, spunea artista, chiar dacă în ochii altora părea puternică.
Cum și-a reluat activitățile în lunile de revenire
Întrebată în dialogul din octombrie cât i-a luat să își revină, Irisha a răspuns că au fost câteva luni. Descrie o perioadă în care, indiferent unde se întorcea sau ce făcea, nimic nu mai părea să aibă sens.
Pe lângă prezența mamei, îi amintește pe prietenii care i-au fost alături. Tot în acea perioadă a adoptat o pisică, despre care spune că a ajutat-o mult.
A făcut și mult sport, cu intenția de a obosi și de a putea dormi. În paralel, încerca să reia activitățile care înainte îi făceau plăcere și să își ocupe timpul cu lucruri care îi aduceau o stare bună.