Ionuț Chirilă a invocat aproximativ 100.000 de euro când a vorbit despre banii pe care i-ar primi fratele său, Tudor Chirilă, pentru „Vocea României”. Antrenorul lui CS Dinamo a strecurat suma într-o glumă: după atâtea victorii în emisiune, artistul ar trebui să mai și piardă.
Discuția a avut loc după partida CSA Steaua–CS Dinamo din 30 octombrie 2026, încheiată cu scorul de 0-0. Tudor fusese în tribunele stadionului din Ghencea, iar întrebarea despre prezența lui l-a făcut pe Ionuț să treacă de la fotbal la competiția muzicală în care fratele său este antrenor.
„Ar trebui să piardă anul ăsta, să nu piardă ăia 100.000 de euro sau cât ia. E prea de tot. O să intre Smiley și cu Brenciu într-o criză de asta”, a glumit Ionuț Chirilă, fără să precizeze perioada de plată la care se referea.
De ce l-a numit „Real Madrid la Vocea României”
Înainte de replica despre bani, Ionuț fusese întrebat dacă se bucură că Tudor venise să-l urmărească. A răspuns cu o comparație din propriul domeniu, amintind cele opt victorii ale fratelui său la „Vocea României”:
„Cum să nu mă bucur? E un campion. E Real Madrid la Vocea României. A câștigat de opt ori. Dacă mai câștigă și anul acesta, îmi e frică că o să închidă sau îl dau afară.”
Întrebat dacă Tudor vine des la meciuri, Ionuț a răspuns: „Nu. Nu vine. Azi era un meci special. El e dinamovist. A venit să își susțină fratele”. Antrenorul a adăugat că artistul li se alăturase celor veniți să susțină echipa, inclusiv unor legende ale clubului.
Cum își descria Tudor munca alături de concurenți
Despre implicarea sa la „Vocea României”, Tudor oferise explicații într-un interviu publicat de Libertatea la 11 februarie 2026. Spunea că, la început, se gândise să participe unul sau două sezoane, apoi să-și vadă de viața lui. Lucrul cu participanții ajunsese însă să-l atragă prin combinația de regie, actorie și pedagogie.
Pregătirea nu se limita la felul în care concurenții cântă o piesă. Îi învăța să asculte și să descopere muzica, dar și cum să se prezinte pe scenă. Considera că timpul petrecut împreună îi ajută să capete încredere.
Perioada transmisiunilor în direct presupunea și zile lungi de repetiții. „Câteodată venim la unsprezece, la sala de repetiții, plecăm seara la nouă-zece, în acele trei săptămâni de live-uri”, explica artistul.
La alegerea repertoriului ținea cont atât de vocile din echipa sa, cât și de punctele forte ale concurenților celorlalți antrenori. Spunea că evita direcțiile muzicale în care aceștia se descurcau foarte bine, căutând pentru participanții săi ocazii să se distingă.
Dădea exemplul Alessiei, pe care nu voia să o facă să cânte ca Anita. Așteptase momentul potrivit pentru revenirea la „Ederlezi”, apoi urmărise să-i pună în valoare zona etno și să introducă „un pic de belcanto, chiar dacă nu e perfect”, adică elemente de cânt clasic.