Emily Burghelea a revenit în România cu familia după mutarea în Tenerife din august. Într-un interviu acordat CANCAN.RO, ea a povestit că viața pe insulă a fost mai greu de transformat într-o rutină potrivită pentru ei decât își imaginase. Le lipseau oamenii de acasă, iar apelul video în care bunica ei a rugat-o să se întoarcă a făcut-o să spună că vrea să revină.
Decizia a venit pe fondul mai multor dificultăți de adaptare. Emily spune că i-au plăcut frumusețea și liniștea locului, însă ritmul vieții de zi cu zi, comunicarea cu localnicii și dorul copiilor de cei apropiați au cântărit tot mai mult. Familia plecase tocmai în speranța că va găsi mai mult timp și mai multă libertate pentru cei trei copii.
Ce căuta familia în Tenerife
În august 2026, la începutul șederii, Emily explica pentru Click! de ce alesese să încerce viața în Tenerife. Vorbea despre trei copii, două cariere, proiecte și drumuri care le ocupau zilele. Își dorea un ritm în care cei mici să aibă mai mult timp pentru activități, prieteni și o comunitate în care să crească.
Ca exemplu al ritmului din România, ea descria drumul până la grădiniță: aproximativ 1,5 kilometri care, în unele zile, însemnau 30 de minute cu mașina. În Tenerife spera ca cei mici să poată ajunge mai ușor la școală și la sport. Familia căuta școli, grădiniță și activități, iar Emily spunea atunci că primele luni vor fi o perioadă de explorare. Acomodarea copiilor urma să conteze pentru orice hotărâre de durată.
Emily credea că insula ar putea deveni „acasă” dacă lucrurile se așezau bine. În același timp, legătura copiilor cu bunicii rămânea importantă. Mai târziu, dorul de familie avea să intre în balanța deciziei de întoarcere.
Când vacanța a devenit rutină
În prima lună, familia s-a simțit ca în vacanță, a povestit Emily. După ce a trecut entuziasmul începutului, viața obișnuită de pe insulă li s-a potrivit mai puțin. Ea a găsit ritmul local prea relaxat pentru felul în care erau obișnuiți să trăiască și a început să simtă lipsa familiei, a prietenilor și a activităților de acasă.
Limba îngreuna și ea apropierea de oameni. Potrivit Emiliei, conversațiile cu localnicii se desfășurau adesea prin Google Translate, iar comunicarea prin telefon făcea dificilă construirea unor relații. Familia luase în calcul o școală Montessori pentru copii, dar această posibilitate nu rezolva, în relatarea ei, problema adaptării tuturor la viața de acolo.
Nici locuința nu le-a oferit liniștea la care se așteptau. Emily a descris apartamentul ca fiind frumos, însă a spus că în spatele clădirii era un șantier și că lucrările se auzeau de dimineață. În același timp, liniștea de pe stradă i se părea străină de ritmul familiei. Ea a relatat și că Andrei, soțul ei, a avut o otită, iar căutarea unor medici specializați a fost dificilă într-un loc în care comunicau greu.
Copiii s-au bucurat de unele lucruri de pe insulă, dar, spune Emily, le era dor de casă, de bunici și de prietenii de la grădiniță. Pentru o mutare gândită în primul rând în jurul lor, felul în care se simțeau cei mici a contat la fel de mult ca planurile făcute înainte de plecare.
Apelul bunicii și hotărârea de a reveni
Momentul pe care Emily îl descrie drept hotărâtor a venit când își pregătea copiii de culcare. Bunica ei a insistat să o sune pe video. Emily s-a temut inițial că se întâmplase ceva grav; când a răspuns, bunica plângea și i-a spus cât de dor îi era de ei, rugând-o să vină acasă. Emily a spus că atunci „mi s-a rupt inima în două”.
Potrivit relatării sale, ideea mutării în Spania fusese a ei, iar tot ea a spus prima că vrea să se întoarcă. Simțea însă că Andrei împărtășea disconfortul, chiar dacă revenirea însemna încă un efort de organizare. Familia adusese din România mașina, bicicletele și bagajele; acum trebuiau pregătite din nou transportul și actele. Aveau și planuri legate de câinii pe care intenționaseră să îi aducă pe insulă.
Emily a povestit că Andrei a fost supărat două zile când s-a gândit la toate aceste lucruri. Au decis apoi să revină. Revederea cu familia a mai potolit dorul, spune ea, iar experiența a făcut-o să își dorească să îi ia și pe bunici cu ei dacă vor pleca din nou.
Ce urmează pentru familie
Întoarcerea în România nu înseamnă, în relatarea Emiliei, că familia a decis definitiv unde va locui. Ea spune că încă sunt în căutarea unor școli și a menționat posibilitatea de a încerca și Franța. După experiența din Tenerife, rămâne de văzut unde vor găsi un ritm potrivit pentru copii și cum vor păstra aproape oamenii de care le-a fost dor.