Elena Cârstea spune că a luat o decizie importantă la 63 de ani, pe fondul problemelor de sănătate și al recomandărilor medicale de a evita efortul fizic.
Artista a anunțat că își închide crescătoria de pisici Persane și caută familii pentru o parte dintre animalele pe care le are în grijă.
„O să păstrez trei dintre ele, iar restul le dau spre adopție. Trebuie să am mai multă grijă de mine și nu am voie să fac prea mult efort”, a spus Elena Cârstea.
Decizia care i-a schimbat rutina de zi cu zi
Artista a transmis că are „mai multe pisici pentru adopție”, băieți și fete, cu vârste între 1 și 5 ani, „toate înregistrate CFA, vaccinate, majoritatea sterilizate/castrate”.
În același anunț, ea a explicat motivul: „Îmi închid crescătoria de pisici din cauza stării mele de sănătate” și a cerut „doar familii serioase și familiarizate cu rasa Persană”, rugând doritorii să îi scrie în privat.
Ulterior, Elena Cârstea a detaliat și planul concret: spune că va păstra trei pisici, iar restul vor merge spre adopție, ca să-și protejeze sănătatea și să evite efortul.
Ce se știe despre problemele de sănătate invocate
Într-o apariție din martie 2026, Elena Cârstea a fost văzută într-un scaun cu rotile la aeroport, iar ea a explicat atunci că folosește căruciorul pentru că nu poate merge și ca să nu își piardă echilibrul: „Îmi iau bastonul, merg, dar nu foarte bine”.
Tot despre perioada de după AVC, Elena Cârstea a povestit că a făcut schimbări în stilul de viață și a descris un regim alimentar simplu, menționând și înotul ca activitate fizică: „Am mâncat multe fructe, un mic sandwich cu pui, supă fără pâine, fără dulciuri și am practicat înotul”.
Crescătoria de pisici, între pasiune și un efort greu de dus
Elena Cârstea este asociată de mai mult timp cu creșterea pisicilor Persane de rasă în SUA; animalele sunt înregistrate la CFA (Cat Fanciers Association) și provin din „linii de campioni multipli”.
Artista a vorbit în trecut despre ritmul în care își organiza crescătoria și despre prețurile de vânzare, menționând că nu le împerechează decât „de două ori pe an” și că a vândut un motan cu 9000 de dolari, în timp ce alte exemplare au fost vândute și la 1000–1500 de dolari, în funcție de calitate.
În același context, ea a descris munca din spate ca fiind intensă: „E o grămadă de muncă cu ele, dar merită tot efortul”. Acum, decizia de a închide crescătoria vine din dorința de a reduce efortul și de a-și pune sănătatea pe primul loc.