Daniel Buzdugan povestește că, ajuns acasă după parastasul mamei, s-a surprins gândindu-se: „Bă, n-am sunat-o pe mama”. Același lucru i se întâmplase și după înmormântare. Obiceiul de a o suna a rămas, deși ea nu mai este.
Într-un interviu acordat Cancan și publicat în octombrie, omul de radio a vorbit despre viața fără ambii părinți și a rememorat ultimele întâlniri cu mama sa. Maria a murit pe 10 septembrie, la 91 de ani.
Pierderea ei a venit după moartea tatălui, în 2013. Buzdugan descrie dispariția celui de-al doilea părinte drept un „cutremur”: „În momentul ăla realizezi că nu mai ești copil, că ești al nimănui”. Își amintește de mama sa ca de o prezență care îl apăra, „ca o umbră”.
Spune că își găsește sprijin în credința în Dumnezeu, în Înviere și în viața de apoi. Când vorbește despre singurătatea rămasă după moartea mamei, revine însă la lipsa unui gest de zi cu zi: „Nu mai am pe cine să sun”.
Rămas-bunurile din salon și rugăciunea de la Dârvari
Ultima vizită pe care o descrie în interviu fusese marți. Plecase din București după emisiune pentru a ajunge la mama sa, internată în spital. Spune că ea nu mai putea vorbi, dar înțelegea ce îi spunea. În seara aceea, despărțirea s-a prelungit prin revenirile lui în salon.
De fiecare dată când ieșea, mama îi făcea semn cu mâna. El se întorcea, o săruta, apoi încerca din nou să plece. „Ne-am luat rămas-bun, cred că de șapte ori în seara aia”, își amintește Buzdugan. Înainte de plecare, i-a promis o nouă vizită: „Fii atentă, că vin vineri”.
Joi a sunat la spital și a aflat că mama sa era într-o stare foarte gravă și suferea. După emisiunea de la radio, s-a urcat într-un taxi și a mers la Schitul Dârvari, un loc apropiat sufletului său. Se întreba ce putea face pentru ea până să ajungă din nou la spital.
A aprins lumânări și s-a rugat în fața icoanelor: „Doamne, ușurează-i suferința cum știi Tu mai bine”. Spune că telefonul de la spital a venit când abia se îndepărtase de curtea schitului:
„Și am ieșit din curtea mănăstirii și, la 30-40 de metri, sună telefonul de la spital, ca să mă anunțe că mama a plecat. Și a fost atât de tulburător.”
Credința pe care a primit-o de la mamă
Îl împacă faptul că mama sa a murit spovedită, împărtășită și cu lumânare. O descrie drept un om bun și își exprimă speranța că Dumnezeu o ține aproape, „în lumea celor drepți”.
Întrebat dacă apropierea de biserică vine de la mama sa, Buzdugan a răspuns afirmativ. A crescut cu această credință și spune că ea îi dă putere: „Mi-a pus credința în inimă și sunt puternic cu credința asta în inimă”.
Pe 10 octombrie, când se împlinise o lună de la moartea ei, îi adresase un mesaj pe Facebook. Scria atunci că îi este foarte dor și că încă nu s-a obișnuit cu absența ei, dar că are în suflet „o pace sfântă”. Își lega speranța unei revederi de credința în Înviere.
Mesajul era însoțit de nouă fotografii de amintire. Îi mulțumea mamei pentru ce îl învățase și pentru dragostea care continua să îl ghideze. Tot atunci, îi ruga pe cei care doreau să o pomenească în rugăciune pe Maria.
Vestea morții tatălui l-a găsit în direct
În același interviu, Buzdugan și-a amintit că și vestea morții tatălui, în 2013, venise printr-un telefon de la spital. Era la radio, în direct, alături de Mihai Morar și Mădălina Ghenea. A continuat programul fără să povestească ce se întâmplase, pentru că, explică el, considera pierderea o problemă a familiei.
Potrivit amintirii sale, o săptămână mai târziu se afla pe scena Forza Zu, la Iași, orașul natal, unde își înmormântase tatăl. La final, Mihai Morar a salutat publicul cu vorbele „Dragi copii, salutări părinților!”. Cuvintele despre părinți l-au făcut pe Buzdugan să izbucnească în plâns.
A trebuit atunci să explice prin ce trecea. După ce le-a spus celor prezenți despre pierderea tatălui, publicul a început să îi scandeze numele: „Buzdugan, Buzdugan!”.