Cătălin Botezatu a vorbit recent, în interviu, despre una dintre cele mai notabile poveşti ale sale: relaţia pasională şi tumultuoasă cu Vanda Vlasov, pe care o evocă acum cu nostalgie şi un calm energic.
Amintiri dintr-un trecut exuberant
Designerul rememorează fragmente din viaţa sentimentală ca pe un carusel de emoţii şi apariţii publice care au stârnit curiozitate. Evocările lui conturează perioade intense, marcate de pasiune şi expunere mediatică.
De‑a lungul anilor, numele lui Cătălin Botezatu a fost frecvent asociat cu femei publice din showbiz; el recunoaşte deschis relaţii care au atras atenţia şi fascinaţia publicului. Această notorietate a făcut ca viaţa sa privată să devină, adesea, subiect de discuţie.
În centrul uneia dintre poveşti stă Vanda Vlasov — una dintre cele două surori gemene care atrăgeau atenţia la apariţii. Prezenţa lor a amplificat interesul pentru relaţiile din jurul designerului.
Amintirile lui Botezatu pun accent pe dinamism: suișuri şi coborâşuri, tensiuni şi clipe de bucurie, pe care le redă cu aceeaşi claritate cu care îşi construieşte colecţiile de modă.
Ce a spus Botezatu despre Vanda: cuvinte care ard
„Vanda Vlasov e un avocat foarte bun, o femeie bătăioasă, ambiţioasă, de neoprit… Am iubit‑o mult de tot, a fost acea relaţie cu suişuri şi coborâşuri, cu adrenalina la maxim”, mărturiseşte designerul, evocând pasiunea care i‑a unit cândva destinele.
El povesteşte cu tandreţe despre alinturile folosite pentru cele două surori — Vanda şi Ingrid — numindu‑le „copilaş”. Această formulare scoate în evidenţă un registru afectiv şi o apropiere familială în exprimare.
Totodată, el subliniază respectul păstrat pentru Ingrid, pe care o consideră un designer remarcabil, semnalând astfel că prietenia a supravieţuit iubiri intense.
Chimia — criteriul care cântăreşte mai mult
Mai mult decât aspectul exterior, Botezatu afirmă că o relaţie durabilă se bazează pe chimie şi pe capacitatea de a comunica la acelaşi nivel intelectual şi emoţional. Această poziţie plasează dialogul şi compatibilitatea în centrul unei legături solide.
„Da, aş fi ipocrit să spun că nu m‑a atras ambalajul. Dar astfel de relaţii nu durează pentru că, dacă nu ai frecvenţa şi chimia cu o persoană, nu ai ce să vorbeşti cu ea”, spune el, insistând că interesele comune şi conversaţia sunt vitale.
Se descrie drept un spirit curios, „Săgetător” după cum se autocaracterizează, care iubeşte călătoriile şi rolul de ghid cultural pentru partenera sa, împărtăşindu‑i din cunoştinţele pe care le are.
De asemenea, nu ascunde iritarea când întâlneşte superficialitate sau lipsă de atenţie: preferă o parteneră care îl provoacă intelectual, nu una preocupată doar de distracţie sau validare pe reţele sociale.
Portretul unei relaţii: salturi, tensiune, nostalgie
Descrierea relaţiei cu Vanda nu urmăreşte o evoluţie liniară: Botezatu vorbeşte despre un ritm alert, despre suișuri şi coborâșuri şi despre momente în care adrenalina părea să domine. Imaginea este aceea a unei iubiri trăite intens.
Această „adrenalină la maxim” reflectă o dragoste cu dramatism, cu reuniuni şi despărţiri care au lăsat urme, dar şi amintiri durabile. Intensitatea a modelat episoade semnificative din relaţie.
În spatele izbucnirilor pasionale rămâne, totuşi, un respect sincer pentru persoanele implicate: Botezatu subliniază că, dincolo de intensitate, i-a rămas prietenia cu femeile importante din viaţa sa.
De ce povestea încă ne interesează
Publicul continuă să fie interesat pentru că astfel de poveşti scot în evidenţă nu doar viaţa personală a unei personalităţi, ci şi o epocă a glamourului românesc, când apariţiile şi poveştile sentimentale erau subiecte cotidiene.
Mărturiile lui combină reflecţii personale cu observaţii sociale: despre generaţiile care caută validare prin like‑uri, despre importanţa conversaţiei în cuplu şi despre felul în care fiecare persoană se raportează la iubire.
Această combinaţie de sinceritate şi nostalgie menţine vie atenţia: oamenii vor să înţeleagă cum s‑au format relaţiile, cum au evoluat şi ce rămâne după furtună.
În final, rămâne imaginea unui bărbat care priveşte înapoi cu pasiune, cu regrete minime şi cu recunoştinţă pentru lecţiile pe care i‑le-a oferit iubirea.
