Este femeia care transformă orice detaliu într-o poveste — de la o periuță de dinți la geamurile unei case. Carmen Tănase mărturisește că obiceiul de a «scruta» oamenii și lucrurile din jur datează din anii de facultate și îi alimentează rolurile de azi, de la scenă la serial și chiar la masa juriului.
O carieră între teatru și televiziune
Carmen Tănase vorbește fără înflorituri despre rădăcinile sale artistice: viața ei profesională a început în teatru, dar de peste două decenii televiziunea îi ocupă o parte importantă din timp și inimă. Această dublă viață profesională — între scenele de teatru și platourile TV — i-a modelat, spune ea, felul de a lucra și de a trăi cu personajele.
Despre PRO TV, actrița spune că a fost pentru ea «o casă» într-un interval în care ajungea acasă foarte rar; acolo a găsit echipe în care umorul și munca se regăsesc la fel de firesc. Ea subliniază profesionalismul colegilor și bucuria de a lucra într-un mediu în care se râde la fel de mult pe cât se muncește.
La aproape 65 de ani, Carmen vorbește despre echilibrul dintre experiență și curiozitate, despre cum teatrul i-a dat instrumentele, iar televiziunea i-a oferit publicul larg. Această combinație o menține „vie” profesional, cu personaje care nu obosesc niciodată.
Personaje care se nasc din privitul oamenilor
«Tot timpul mă inspir de la oameni!» spune Tănase, explicând un ritual care i-a rămas din facultate: profesorii o învățaseră să aleagă o persoană din mulțime și să-i construiască o poveste completă — casă, obiceiuri, chiar detalii mărunte precum starea periuței de dinți. Această practică de observație sistematică a devenit, pentru ea, sursa primară de viață pentru personaje.
Actrița recunoaște că privește geamurile oamenilor nu din curiozitate nepăsătoare, ci pentru a crea povești: «Nu pentru că sunt indiscretă, ci pentru că fac povești cu casele lor». Această formulare simplă expune metoda ei: observație, compunere, transformare în personaj — un lanț creativ care face rolurile credibile.
Metoda are și o componentă practică: a învăţat să citească mici detalii cotidiene și să le lege într-un fir coerent. Pentru ea, munca actorului este, înainte de toate, munca cu sine — capacitatea de a observa lumea, de a o cartografia în minte şi de a o reda în scenă.
Împreună cu Alexandru Conovaru: chimie pe scenă și în serial
Carmen Tănase povestește despre întâlnirile artistice cu Alexandru Conovaru: au făcut parte dintr-o comedie de Octavian Strunilă, jucându-i pe soţ şi soţie, iar chimia dintre ei a fost imediat vizibilă, atât pentru actori, cât şi pentru public. Amintirile acelea au revenit, acum, într-o formulă diferită.
În prezent, Carmen joacă același personaj — Luminiţa Achim — într-o versiune mai tânără pentru serialul „Tătuțu'” (difuzat pe VOYO), iar Alexandru Conovaru îi dă viață lui Laurențiu Achim, soțul din poveste. Relaţia scenică dintre cei doi reflectă un confort profesional câștigat în timp.
Actrița recunoaște că, în meseria lor, repetiţia şi familiaritatea cu partenerii de scenă deschid către noi nuanţe: se râde, se munceşte, se învaţă. Aşa se întâmplă și pe platourile unde, spune ea, „ne-am văzut și bunele și relele”, iar respectul reciproc rămâne baza colaborărilor.
Juriu la «Românii au talent» — o meserie în plus
Recent, PRO TV a anunţat că actriţa îi va lua locul lui Dragoş Bucur la masa juriului emisiunii „Românii au talent”, o schimbare care adaugă încă o faţetă carierei sale publice. Acceptarea rolului de jurat vine la pachet cu noi responsabilităţi: a judeca nu doar pentru divertisment, ci şi pentru a descoperi autenticitatea talentelor.
Dincolo de ochiul critic al juriului, Carmen vede această poziţie ca pe o extensie a meseriei: aceeaşi capacitate de a observa, de a asculta şi de a înţelege poveștile personale. Ea îşi asumă sarcina cu seriozitate, dar şi cu umor — ingredientul pe care-l consideră esenţial în orice echipă profesionistă.
Schimbarea de pe scena juriului nu o îndepărtează însă de actorie — dimpotrivă, îi dă prilejul să privească dintr-un unghi diferit munca creatorilor tineri, iar experienţa acumulată ani de-a rândul îi oferă repere solide atunci când trebuie să ia decizii şi să ofere compasiune sau sfaturi.
Planuri de viitor: să joace «cât o să fie pe picioare»
Întrebată despre viitor, Carmen Tănase foloseşte exemplul maestrului Radu Beligan: îşi doreşte să joace „atâta vreme cât e pe picioare şi cu mintea întreagă”. Această declaraţie e mai mult decât o dorinţă; e o promisiune făcută meseriei, care îi defineşte identitatea şi longevitatea artistică.
Pentru Tănase, vârsta nu e un obstacol, ci un teren fertil pentru a recrea personaje cu profunzime. Continuă să caute materiale umane în jur, să construiască poveşti mici care, puse cap la cap, dau naştere unor personaje mari. Dorinţa de a rămâne activă şi de a transmite responsabilitatea şi arta mai departe rămâne motorul ei.
Nu e vorba doar de un proiect sau de un rol în plus: e o atitudine de viaţă. Când scenariul cere realitate, Carmen se întoarce la obiceiul de a observa — iar acele observaţii devin, inevitabil, piatra de temelie a personajelor ei. Astfel, meseria ei devine o punte între viaţa de zi cu zi şi lumea pe care o creează pe scenă sau ecran.
La final, rămâne imaginea unei actriţe care trăieşte în «o eternă imaginaţie» şi care refuză să oprească povestirea: fie că e jurat, fie că e în serial sau la teatru, Carmen Tănase îşi construieşte personajele din gesturi mărunte — şi promite să facă asta cât o fi pe picioare.
