Fără menajamente, Cătălin Botezatu a izbucnit într-un val de reproșuri la adresa scenei autohtone de modă, acuzând o mare parte dintre colegii care se numesc creatori că sunt doar „aparate de expunere”.
Explozia: ce a spus, pe scurt
La un eveniment monden, designerul a fost direct și dur: a descris peisajul modei din România ca fiind invadat de persoane care caută doar lumina reflectoarelor, nu perfecțiunea lucrului bine făcut.
El a folosit termeni tăioși: „plagiatori”, „fake-uri” și a spus că mulți „atârnă pe la evenimente ca să le ia cineva un interviu”, conturând o imagine acuzatoare a unei comunități preocupate mai mult de aparență decât de meserie.
De asemenea, a atacat și sistemul de recunoaștere din industrie, susținând că premiile s-au banalizat și se oferă „ca semințele”, fără discernământ și fără merit real.
Tonul tăios: o reacție ce nu scapă detaliilor
Botezatu nu a făcut observații vagi; tonul său a fost categoric: în opinia lui, profesioniștii veritabili sunt foarte puțini, iar restul profită de expunere.
Declarațiile vin dintr-o experiență îndelungată în domeniu: Botezatu este unul dintre cei mai cunoscuți designeri români, iar reproșurile sale par să plece din observații practice făcute de-a lungul anilor.
Vestimentația cuvintele: în spațiul public, reacțiile ca aceasta aprind rapid discuții despre calitate, etică profesională și formele de promovare din industrie.
Ce înseamnă „fake” în moda românească?
Prin „fake-uri”, Botezatu pare să desemneze creatori care reproduc idei, colaborează superficial sau se bazează pe rețete vizuale clonate, fără muncă de cercetare sau originalitate.
Acuză plagiatul estetic, dar și construirea unei imagini pe bază de apariții: mai mult selfie și mai puțină meserie — reproșul sună ca o condamnare a superficialității.
Astfel de critici deschid întrebări: cât valorează cu adevărat o creație în lipsa unei autenticități demonstrabile și cine stabilește standardele?
Premiile „ca semințele”: acuzație la adresa juriilor
Spunând că premiile se acordă „ca semințele”, designerul sugerează o suprasaturare a trofeelor — o distribuire ușoară, fără criterii stricte sau fără o evaluare reală a meritelor.
Acuzația ridică problema transparenței în jurii și a posibilelor jocuri de influență: când recunoașterea devine o formalitate, valoarea premiului scade.
Remarca sa caută, în fond, validarea revenirii la standarde mai exigente și la o etică profesională care să nu confunde notorietatea cu valoarea.
Reacții posibile și ce urmează
Declarațiile unui nume mare precum Botezatu pot provoca reacții în lanț: fie contestări publice din partea celor vizați, fie dezbateri despre responsabilitatea moderării în industria modei.
O eventuală polemică ar putea scoate la iveală exemple concrete — fie cazuri de plagiat, fie situații în care premii au fost oferite cu ușurință — și astfel ar obliga la transparență.
Rămâne de văzut dacă reacțiile vor rămâne la nivel de postări și declarații sau vor genera schimbări reale în modul în care sunt evaluate creațiile și în modul în care profesioniștii se autopromovează.
În final, Botezatu trimite un semnal clar: dacă moda românească vrea să fie luată în serios, trebuie să-și curețe oglinda de reflexii înșelătoare și să pună în prim-plan creativitatea reală, nu reflectoarele goale.
