Andreea Popescu spune că i-a cerut ironic fostului soț, Rareș Cojoc, să-i mulțumească pentru că și-a găsit o nouă iubire după despărțirea lor. Când vine vorba despre cei trei copii, își dorește să păstreze aniversările și anumite momente de sărbători cu ambii părinți alături.
Invitată la podcastul Fresh by Unica, în ediția publicată pe 28 octombrie 2026, Andreea a povestit ce i-a transmis lui Rareș: „Am zis să îmi mulțumească că a scăpat de mine. Vezi ce repede își găsește un bărbat iubirea vieții? I-am zis: Trebuie să-mi mulțumești toată viața, că ți-ai găsit iubirea vieții. Că ai scăpat de mine”.
Andreea și Rareș s-au despărțit după aproximativ 15 ani de relație, iar el formează acum un cuplu cu Claudia Dumitru. În aceeași conversație, Andreea a explicat cum privește dorința fostului soț de a salva căsnicia și ce îi este greu să accepte în schimbările de după divorț.
Cum privește declarațiile lui Rareș despre salvarea căsniciei
Andreea recunoaște că Rareș își dorea continuarea mariajului: „El și-a dorit foarte mult această căsnicie și a dorit să nu ne despărțim”. Ea avea însă îndoieli că o schimbare radicală, produsă dintr-odată, ar fi rezistat în timp. „Eu nu am crezut și el știe în ce n-am crezut eu”, a spus ea.
Tot timpul este reperul prin care judecă și iubirea. În opinia ei, sentimentele profunde se văd în ani, iar după o asemenea legătură este greu să îți refaci repede viața sentimentală. Și-a asumat această convingere personală, inclusiv posibilitatea ca vorbele ei să deranjeze: „Eu așa cred, eu îmi asum ceea ce spun”.
Întrebată dacă declarațiile lui Rareș despre dorința de a salva căsnicia au pus-o într-o lumină nefavorabilă, Andreea a admis că el putea fi sincer în acel moment: „Eu cred că a simțit ce a simțit atunci și a fost adevărat. Cred că atunci el a crezut că asta simte. Dar nici el nu știa. Timpul ne-a arătat altceva”.
Ce i-a cerut pentru aniversările copiilor și pentru sărbători
În privința copiilor, Andreea spune că a discutat cu Rareș despre prezența amândurora la ocaziile importante din viața lor. Potrivit ei, până la momentul conversației, el ținuse cont de rugăminte: „L-am rugat să țină cont și până acum a ținut cont, slavă Domnului, să fim împreună de ziua copiilor, de sărbători”.
Pentru Crăciun, își dorește să petreacă alături de fostul soț câteva ore și să fie amândoi prezenți când le oferă copiilor cadourile. Vrea ca cei mici să îi vadă împreună în acel moment al sărbătorii.
Întrebată dacă o asemenea situație nu i se pare ciudată după divorț, a răspuns: „Nu, nu este ciudat. Mi se pare un lucru benefic pe care îl facem pentru copii”.
Începutul separării a adus și tensiuni. Andreea spune că ea și Rareș au încercat să îi ferească pe copii de momentele grele dintre adulți și că, treptat, lucrurile au început să se așeze. Pentru ea, implicarea în viața celor mici înseamnă să le înțeleagă nevoile și să fie acolo la momentele importante: „Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci au nevoie de părinți prezenți”.
Ce îi lipsește după divorț și ce își amintește din adolescență
Separarea a schimbat și obiceiurile de familie cu care Andreea era obișnuită. Spune că îi lipsesc vacanțele, sărbătorile și aniversările copiilor petrecute în formula de dinainte. „Nu este ușor un divorț, îți dai seama, îți schimbi viața la 180 de grade”, a mărturisit ea.
Adaptarea a venit și cu îndoieli despre propria decizie și despre felul în care schimbarea îi afectează pe copii. „Am luat decizia bună, n-am luat-o bună”, sunt întrebările pe care spune că și le pune în momentele dificile. Le descrie ca parte din lupta pe care o duce cu sine, pe fondul tristeții și al neîmplinirii.
Andreea a revenit și la propria adolescență: părinții ei au divorțat când avea 16 ani. Își amintește că a suferit atât din cauza despărțirii, cât și a neînțelegerilor care au continuat între adulți. Aceștia erau preocupați de conflictele dintre ei, de cine avea dreptate și cine greșise mai mult.
În acea perioadă, spune Andreea, ea avea nevoie ca părinții să vorbească și cu copiii despre ce se întâmpla în familie: „Cumva ne pierdeau din vedere, adică nu înțelegeau: «Băi, copiii ăștia suferă cel mai mult, hai să avem o discuție cu ei»”.