Andreea Esca a povestit, într-un interviu publicat pe 9 februarie 2026, despre primul ei moment în direct: la 19 ani, când a citit pentru prima dată știri la televizor. Își amintește debutul cu aceeași replică - că a citit „ca și cum aș fi fost la o serbare” - și spune că experiențele de dinainte (teatru școlar, cor, dans și alte activități scenice) au făcut ca intrarea în fața camerei să pară, pentru ea, naturală.
Jurnalista explică faptul că, la acel moment, nu avea emoții, pentru că venea dintr-un traseu artistic și public care o obișnuise cu expunerea: fusese elevă în trupa de teatru a Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București, a participat la cor și recitaluri, a condus grupuri de dans și a fost implicată în cenacluri literare; toate acestea au contat atunci când a ajuns în fața camerei. De asemenea, povestește că era studentă în anul I la Jurnalism când a dat proba care i-a schimbat traiectoria profesională.
Cum a ajuns să prezinte știrile chiar în noaptea probei
Andreea Esca spune că s-a prezentat la probă fără așteptări mari și că aflase despre casting de la un prieten apropiat, care a mers cu ea. În relatările sale, momentul este descris ca o întâmplare norocoasă: s-a prezentat la selecție, a primit textul și a început să vorbească către cameră, fără să-și fi propus neapărat o carieră imediată în televiziune.
În timp ce citea textul primit, producătoarea jurnalului din seara respectivă a trecut prin regia de emisie, a observat-o și a considerat că „are ceva”. Potrivit amintirilor sale, i s-a cerut atunci, pe loc, să rămână și să prezinte jurnalul de la miezul nopții, la postul SOTI, iar prestația din acea noapte a devenit primul său contact real cu emisia în direct.
„Probabil că a ieșit bine, căci am fost angajată de a doua zi”, spune Esca, rememorând că, în acea perioadă, tinerii treceau adesea printr-o perioadă de probă de câteva luni fără salariu, iar ulterior remunerația era modestă. Descrie SOTI drept o stație mică - una dintre primele televiziuni independente din anii imediat după Revoluție - și menționează că, la început, câștigul era simbolic, suficient pentru cheltuieli mici, în vreme ce ea locuia încă cu părinții.
„Nu mi-am imaginat nimic": despre planuri, notorietate și felul în care a privit cariera
Întrebată dacă și-a imaginat că va deveni una dintre cele mai cunoscute prezentatoare TV din România, Esca afirmă că nu și-a făcut planuri mărețe și nu a avut „un vis anume”. Mărturisește că, asemenea multor copii, a alternat diverse dorințe profesionale, dar că traseul ei profesional s-a conturat treptat și aproape firesc, pe măsură ce a acumulat experiență.
Despre relația cu publicul, ea apreciază că notorietatea și aprecierea telespectatorilor sunt, în cele din urmă, un răspuns la ceea ce transmiți. Telespectatorii simt autenticitatea: dacă faci meseria cu plăcere și responsabilitate, se vede. Esca spune că nu s-a concentrat niciodată pe ideea unui statut sau a unei răspunderi „formale” exagerate, ci a lucrat constant cu seriozitate, atenție și pasiune.
Din culisele transmisiunilor: Air Force One, un interviu pe schelă și o emisie rescrisă din mers
În aceeași serie de amintiri, Esca povestește episoade care i-au rămas în memorie din transmisiunile internaționale. Unul dintre ele descrie cum s-a trezit, în 1997, „peste noapte” în Air Force One, lângă Madeleine Albright, într-o deplasare între Madrid și Varșovia, moment pe care îl rememorează ca fiind, simultan, ireal și fascinant. Amintirea include detalii mărunte - ca fascinația pentru chibriturile marcate cu sigla Air Force One - care întăresc caracterul anecdotic al relatării.
Tot din aceeași deplasare la Madrid, Esca povestește un moment tensionat pregătitor pentru un interviu cu Christiane Amanpour: locul de transmisie fusese amenajat pe o schelă de câțiva metri, iar Amanpour a suferit de rău de înălțime, situație care a generat o mobilizare rapidă a echipei pentru ca interviul să poată avea loc. Esca evocă nervii și soluțiile găsite „pe loc” pentru a duce transmisiunea la bun sfârșit.
Un alt episod - povestit în legătură cu intrarea României în Uniunea Europeană - vine din Bruxelles, în 2004: cu circa 15 minute înainte de intrarea în emisie, echipa a constatat că dispăruseră textele scrise în calculator. Esca spune că a rescris pe hârtie prima știre, în timp ce colegul care opera prompterul a reintrodus informațiile în sistem „una câte una”, iar ea a continuat emisia în direct controlând derularea textului cu o rotiță aruncată efectiv spre ea; la final, echipa a izbucnit în bucurie, pentru că, deși doar ei știau haosul din culise, pe ecran totul părea impecabil.
Te-ar putea interesa si...
Andreea Raicu, despre retragerea din televiziune după aproape 30 de ani: „Nu mă mai regăseam” 
Adela Popescu anunță revenirea în TV: „Abia aștept proiectul potrivit” Imagini din perioada SOTI și repere publice ale carierei
Într-un alt context public, Esca a împărtășit imagini de colecție din prima sa delegație în străinătate: de Ziua Mondială a Televiziunii a publicat pe rețelele sale fotografii datate din 1992, însoțite de mesajul „De ziua mondială a televiziunii vă las niște imagini din prima mea delegație «peste hotare»” și de hashtag-urile #SOTI și #1992, material care a fost preluat și comentat în mai multe articole retrospective despre începuturile carierei sale.
De asemenea, este cunoscut faptul că, din 1 decembrie 1995, Andreea Esca se află la pupitrul Știrilor PRO TV de la ora 19:00, salutul inițial rostit la lansarea postului - „Bună seara, România! Bună seara, București!” - devenind, de-a lungul anilor, o formulă recognoscibilă pentru publicul larg.
