„A lu’ Escana” va rămâne deschisă și iarna, cu concerte în weekend, spune Alexandre Eram într-un interviu publicat de Click pe 28 septembrie. Spațiul cultural din Porumbacu de Sus s-a deschis în iulie 2026, iar Eram a vorbit și despre cele 11 case restaurate ale familiei, timpul petrecut în sat și felul în care a început proiectul.
Concerte de weekend în sezonul rece
La început, familia avea case în sat pe care le închiria. Eram spune că a vrut să facă și ceva pentru comunitate, iar spațiul cultural a devenit o continuare a acestei idei. „Noi vrem să reînviem satele românești!”, a spus el în interviu.
În primele luni au fost organizate concerte, seri de jazz și spectacole de teatru. Eram spune că la evenimente au venit oameni din Sibiu, Cluj și Brașov, dar și turiști cazați în sat. Astfel, oaspeții puteau să-și petreacă seara la un spectacol după o cafea sau o vizită la expoziții.
Spațiul cuprinde o sală de concert, una de expoziție și un butic prin care, spune Eram, familia încearcă să susțină designerii locali. Un spectacol susținut de Pavel Bartoș ar fi adunat 300 de persoane, potrivit lui. Reprezentația a avut loc într-o șură; Eram a descris experiența ca diferită de cea a unei săli de teatru din București.
Pentru lunile reci, planul anunțat este ca locul să rămână deschis și să găzduiască concerte în weekend. Eram a spus și că va mai avea loc o deschidere oficială în primăvară, fără să precizeze anul. Interviul nu anunță datele concertelor, așa că programul de iarnă rămâne o intenție, nu o serie de evenimente deja desfășurate.
Prima casă, cumpărată ca să nu ajungă lemne de foc
Povestea restaurărilor a început după ce Eram a văzut un localnic desfăcând o casă veche din lemn. El și-a amintit că locuința era din 1850 și că proprietarul pregătea lemne pentru iarnă. Eram i-a propus să o cumpere, deși nu știa încă ce va face cu ea. „Și așa a început nebunia: am vrut să salvăm casele!”, a spus el despre începuturile proiectului.
Bunicii Andreei Esca sunt din Porumbacu de Sus, iar familia avea deja o casă în sat. În timp, spune Eram, numărul locuințelor restaurate a ajuns la 11; acestea sunt case de locuit pe care familia le închiriază. El a descris restaurarea ca pe un proces dificil: fiecare bucată de lemn a trebuit refăcută și tratată, iar întreținerea continuă și după lucrări.
Casele păstrează detalii ale vechimii lor, inclusiv anii construcției. Eram a dat ca exemple 1843 și 1849. La o șură din stejar, familia încearcă să păstreze țigla veche; el estimează că acoperișul are șapte tone și spune că achiziționează țiglă veche când găsește potrivită pentru înlocuiri.
Interioarele au băi și dușuri, pentru ca oaspeții să aibă confort, iar lucrările au fost făcute cu ajutorul unei echipe locale cu experiență în restaurări. Pentru Eram, păstrarea caselor presupune atât refacerea materialelor vechi, cât și grijă constantă pentru ele.
Mult timp petrecut în sat
În ultima perioadă, Eram spune că a stat mult la Porumbacu de Sus, în special de joi până duminică. El a afirmat că gradul de ocupare al caselor a fost de 95% în timpul verii și că locurile se găsesc rar, deși nu sunt complet rezervate. Cifra și observația despre rezervări îi aparțin; nu se referă la sezonul de iarnă.
Întrebat despre viitorul caselor și implicarea copiilor, Eram s-a descris drept „păstrător” al patrimoniului: „Eu aici nu sunt proprietar, eu sunt doar păstrător de ceva și acel ceva încerc să duc mai departe.”