Prințul Harry spune că își dorește împăcarea cu familia și crede că relațiile deteriorate pot fi reparate. Întrebat despre legăturile complicate cu tatăl și fratele său, ducele de Sussex a recunoscut că le resimte ca pe o pierdere.
Harry a vorbit cu Zach Baron pentru interviul GQ din seria „One More Question”, realizat la New York la sfârșitul lui septembrie și publicat pe 20 octombrie 2026. Discuția despre doliu a cuprins atât moartea mamei sale, cât și relațiile de familie pe care își dorește să le repare.
El spune că întâlnește frecvent oameni care îi povestesc despre neînțelegeri între frați sau despre rupturi între părinți și copii. Crede că această experiență comună explică și o parte din interesul pentru familia sa: unii urmăresc cum vor reuși ei să rezolve lucrurile, în speranța că vor găsi un ajutor pentru propriile relații.
„Iar unii oameni nu vor ca lucrurile să se rezolve. Eu vreau să se rezolve.”
Harry nu a numit persoanele la care se referea. Când Baron l-a întrebat dacă el își dorește împăcarea, a răspuns: „Bineînțeles că da”. A adăugat că, în contextul a tot ceea ce se întâmplă în lume, reconcilierea este pentru el lucrul cel mai important.
Cicatricile rămân, dar perspectiva se poate schimba
Întrebat dacă această rană poate fi reparată, Harry a răspuns afirmativ. Spune că cicatricile rămân pentru totdeauna, însă felul în care privești ceea ce s-a întâmplat se poate schimba. Încurajează desprinderea de trecut, cu o rezervă care contează pentru cei aflați încă în conflict: este mai greu să lași în urmă experiențe care continuă să îți afecteze viața de zi cu zi.
În opinia lui, există deja suficientă dramă în lume și în viețile oamenilor pentru a prelungi problemele de familie. Recunoaște însă cât de greu este să îi spui asta cuiva prins în mijlocul unei asemenea situații. L-a și tachinat pe Baron, întrebându-l dacă se înțelege bine cu toate rudele și imaginându-și că unele dintre ele ar putea afla atunci contrariul.
Harry speră să poată lăsa în urmă lupte pe care le-a considerat necesare. Când a vorbit despre această posibilitate, s-a referit la el însuși, la familie și la o parte a presei britanice: crede că fiecare are aspecte ale trecutului pe care ar dori să le depășească.
„Sunt optimist. Am speranță. Nu sunt naiv. Am fost naiv în trecut.”
Respectul reciproc ocupă un loc important în această perspectivă. „Îi pot respecta dacă și ei mă respectă pe mine și poziția noastră”, a spus Harry, exprimându-și speranța că vor putea merge mai departe.
De ce conta revenirea în Regatul Unit pentru copiii săi
În aceeași conversație, Harry povestea că revenirea în Regatul Unit alături de familie îi oferea ocazia să stea mai aproape de rude și să petreacă acolo mai mult decât câteva zile sau o săptămână. Își dorea să le arate copiilor locurile în care crescuse și să le ofere o parte dintre experiențele bune ale propriei copilării.
La acel moment, potrivit lui, cei doi copii, de șapte și cinci ani, mergeau de două săptămâni la o școală britanică și se bucurau de experiență. Harry spunea că abia atunci înțelesese cât de mult conta pentru el această posibilitate. Prețuia ocazia lor de a cunoaște două culturi și experiențe școlare diferite, precizând că nu critica școlile americane.
Familia luase în considerare această variantă, dar decizia venise într-un timp scurt. Harry vorbea despre posibilitatea de a petrece următoarele luni în afara Statelor Unite, de a lăsa lucrurile să se așeze și de a hotărî apoi ce urma.
Ce vrea să ducă mai departe ca tată
Harry avea 12 ani când mama sa, prințesa Diana, a murit. Spune că multă vreme i-a fost teamă că renunțarea la suferință ar însemna și renunțarea la amintirea ei, iar fericirea i se părea o trădare.
Terapia, povestește el, l-a ajutat să recunoască durerea și să își permită să plângă. Spune că se simte mai bine decât cu zece ani înainte și că poate fi mai apropiat emoțional de prieteni, de familie și, mai ales, de copii. Această deschidere a venit și cu o sensibilitate mai mare la suferința din jur.
Paternitatea l-a făcut să se gândească la ceea ce a primit de la propriii părinți, la ce vrea să ducă mai departe și la ce dorește să oprească. După nașterea lui Archie, povestește că folosea drumul de 40 de minute spre casă pentru a se liniști înainte de a-și lua fiul în brațe, fiindcă avea impresia că bebelușul îi simțea stresul.
Harry spune că își poate apăra familia și, în același timp, poate fi vulnerabil ca soț și tată. Își dorește ca propriii copii să știe că părinții lor nu sunt invincibili.