Andreea Vasile spune că, în „3 zile în septembrie”, criza Biancăi nu se oprește la trădarea lui Victor. Femeile din jur o îndeamnă să nu-l părăsească, iar responsabilitatea pentru viitorul relației ajunge asupra ei. Într-un interviu pentru Weekend Adevărul, publicat pe 27 septembrie 2026, actrița vorbește și despre dificultatea de a urmări schimbările personajului într-un cadru-secvență de 65 de minute.
Bianca se pregătește de nuntă când află că a fost înșelată. În doar câteva ore, planurile ei se destramă, iar ea trebuie să hotărască ce face mai departe. Vasile spune că a apreciat felul în care a fost scris rolul: Bianca are contradicții și vulnerabilități, fără să fie redusă la postura de femeie înșelată.
De ce decizia ajunge pe umerii Biancăi
În poveste, mama Biancăi, cea mai bună prietenă și o femeie în vârstă pe care o întâlnește o îndeamnă să nu-l părăsească pe Victor. Potrivit actriței, ele nu susțin că el a procedat bine. Îi transmit însă că greșeala lui nu ar trebui să ducă la despărțire. Atenția se mută astfel de la ce a făcut Victor la ce va alege Bianca să facă: „La ea e totul, la femeie”, spune Vasile.
Actrița recunoaște în acest schimb așteptarea ca femeia să ierte, să înțeleagă și să păstreze familia chiar și atunci când relația nu mai funcționează. În opinia ei, reflexul persistă; nu îl atribuie unei singure perioade sau unui curent recent.
Vasile pune însă o limită felului în care poate fi citită Bianca. Personajul pune întrebări, reacționează, greșește și încearcă să decidă singură, dar un singur destin nu poate reprezenta experiențele tuturor femeilor din România. Actrița spune că și-ar dori mai multe filme construite în jurul unor personaje feminine care iau astfel de decizii.
Ce a cerut cadrul-secvență de 65 de minute
Pentru Vasile, dificultatea rolului a fost să lase reacțiile Biancăi să pară firești, inclusiv atunci când sunt bruște sau incomode. Nu a vrut să joace furia, plânsul și tristețea ca pe etape separate, fiindcă emoțiile se amestecă. Nici suferința personajului nu trebuia să devină o demonstrație. A urmărit să-i păstreze vulnerabilitatea de-a lungul întregii secvențe.
Formatul filmării a lăsat puțin loc improvizației. Actorii și echipa tehnică știau dinainte succesiunea situațiilor și a replicilor; o schimbare pe loc putea afecta mișcarea tuturor. Vasile își amintește o singură replică apărută la repetiție, în cearta cu Emilian din duș, care s-a potrivit poveștii și a rămas în film.
Un exemplu al coordonării necesare este scena de lângă piscină: 15 actori se ceartă simultan într-o secvență de aproximativ 15 minute. Vasile o descrie drept cea mai complicată de coregrafiat, dar și drept scena la care a râs cel mai mult când a văzut filmul. În spatele camerei, membrii echipei se deplasau odată cu actorii și căutau locuri unde să se ascundă. La prima dublă, una dintre provocări a fost să nu intre în cadru.
Actrița spune că nu a simțit că succesul întregului film ar fi depins numai de prestația ei. S-a sprijinit pe repetiții și pe colegi, de la ceilalți actori la echipa tehnică. Odată începută filmarea, s-a concentrat asupra a ceea ce avea de făcut în scenă.
Sfatul mamei și alegerea fiicei
Întrebată despre mama Biancăi, interpretată de Emilia Popescu, Vasile nu propune o lecție pentru părinți. Ridică însă o întrebare legată de poveste: când îi dai un sfat copilului, îl ajuți să-și trăiască propria viață sau încerci să-l convingi să o trăiască pe a ta? Este aceeași tensiune care însoțește decizia Biancăi după trădare: ceilalți au păreri despre relația ei, dar hotărârea îi aparține.
Actrița lasă deschisă interpretarea finalului. Când este întrebată ce crede că se întâmplă cu personajul după ultimul cadru, răspunde scurt: „Bianca merge mai departe.”