Dima Moldovan, fratele arbitrului Gheorghe Moldovan, a răspuns mărturiei Irinei despre controlul pe care spune că l-a trăit în căsnicie. În declarații publice pe TikTok, el susține că fratele său nu era violent și că Irina nu a avut lipsuri financiare. Ea descrie însă un acces la bani condiționat de felul în care se comporta.
În „Monolog”, la Dorin Galben, Irina Moldovan a vorbit despre izolarea de apropiați, verificarea conversațiilor și teama de a mânca în prezența soțului. A explicat și de ce a ales să vorbească: „Vreau să vorbesc pentru că sunt acuzată că, din cauza mea, a murit el, dar vreau să spun că nu este adevărat și că eu nu i-am dorit moartea lui”.
Gheorghe Moldovan, în vârstă de 30 de ani, a murit pe 28 septembrie 2026, în raionul Orhei, din Republica Moldova. Cei doi au trei fiice. În informațiile preliminare făcute publice pe 29 septembrie, Inspectoratul General al Poliției menționa că soții se aflau în proces de divorț și că între ei existau neînțelegeri familiale. Suicidul era principala variantă luată în calcul atunci.
Gelozia pe care Irina o interpreta drept grijă
Irina povestește că l-a cunoscut pe Gheorghe în vara anului 2017, când lucra ca chelneră la o școală de misiune și era elevă în clasa a XII-a. L-a considerat un bărbat matur, înțelept și credincios. Își amintește că de la prima întâlnire până la cererea în căsătorie au trecut aproximativ patru luni; cei doi s-au căsătorit în mai 2018.
La început, spune că a primit gelozia ca pe o dovadă de afecțiune: „La început credeam că este grijă, dragoste, poate gelozie și am primit asta ca o formă de dragoste la adresa mea din partea lui”. Cu timpul, descrie restrângerea legăturilor cu oamenii din jur, de la rude și prietene până la persoane pe care le întâlnea în viața cotidiană.
„M-a izolat absolut de toți, începând cu cumnata, prietena, vecina, cunoscuta, o mămică poate de la grădiniță.”
Potrivit Irinei, Gheorghe avea acces la telefonul și la conturile ei personale, îi citea conversațiile și îi cerea explicații pentru mesajele schimbate. Inclusiv interacțiunile cu prietenele ajungeau să fie discutate în acest fel.
În fața celorlalți, spune că familia trebuia să păstreze o anumită imagine: „Indiferent de ceea ce se întâmpla în familia noastră, noi trebuia să fim un exemplu. În public era o persoană de nota 10”.
Teama de a mânca și banii pe care trebuia să-i „merite”
Irina descrie observații despre greutatea ei și despre cât mânca. Redă astfel cuvintele soțului: „Hai, nu mai mânca. Hai că ești grasă, hai că trebuie să mai slăbești”. Spune că ajunsese să se teamă să fie văzută mâncând.
În privința banilor, Irina afirmă că soțul îi limita accesul: „Mă limita. Eu trebuia banii să-i merit, trebuia să mă comport frumos”.
Tot ea spune că tatăl și fratele ei au depus plângeri la poliție pentru retragerea armelor deținute de Gheorghe, deoarece îl considerau un pericol pentru familie.
Ce spune despre încercarea de a-l salva
Irina recunoaște că i-a spus soțului că vrea să dispară din viața ei, dar respinge afirmația că i-ar fi dorit moartea: „Da, eu lui i-am spus că vreau să dispară din viața mea, dar faptul că vreau să moară, niciodată nu mi-am dorit moartea lui”.
Despre dimineața de 28 septembrie, povestește că Gheorghe a venit în curte cu două buchete de flori. Copiii l-au întâmpinat, iar ea a ieșit și a vorbit cu el. Când l-a întrebat cu ce ocazie îi adusese florile, răspunsul lui a fost: „Pentru tine”. Irina spune că, la începutul conversației, nu se gândea că urma să se întâmple ceva grav.
Când a înțeles pericolul, afirmă că a intervenit de mai multe ori pentru a-l opri să-și ia viața. După incident, a fugit în casă și a sunat la 112, sperând că mai putea fi salvat: „Poate, nu știu, poate îl salvează. Fiecare secundă contează”. Tatăl ei a dus fetițele în casă. Potrivit Irinei, echipajul ambulanței a ajuns, însă nu l-a mai putut salva.