Curtea de Apel Alba Iulia a respins definitiv cererea ANAF de a institui sechestru asigurător pe bunuri ale familiei Iohannis. Măsura provizorie cade, dar pretenția financiară a Statului rămâne în dezbatere în cadrul procesului principal.
Decizia readuce în prim‑plan dosarul casei din centrul Sibiului și delimitează clar diferența dintre o măsură asigurătorie și litigiul principal pentru recuperarea sumelor pretinse. Episodul sechestrului se închide definitiv, însă cauza de fond își urmează cursul în instanță.
Sechestrul pică la Curtea de Apel Alba Iulia: ce a decis instanța
Pe 22 ianuarie 2026, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea ANAF de instituire a sechestrului asigurător asupra unor bunuri ale familiei fostului președinte. Hotărârea este definitivă, iar în minută se consemnează că solicitarea este „neîntemeiată”, ceea ce închide acest capăt de cerere.
Magistrații au desființat încheierea din 20 noiembrie 2025 a Tribunalului Sibiu, au judecat pe fond cererea de sechestru și au respins‑o. Formula reținută în documentele oficiale este: „Respinge ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asigurător...”. Este verdictul care închide definitiv episodul măsurii asigurătorii.
Important: respingerea sechestrului nu stinge nicio sumă și nu tranșează litigiul principal. Instanța a stabilit doar că, în acest moment, nu se impune blocarea provizorie a bunurilor cât timp procesul pe despăgubiri este în curs.
Decizia a fost confirmată și la nivel local, cu mențiunea expresă a caracterului definitiv. Mesajul este fără echivoc: sechestrul nu se instituie.
De unde vine „nota” de 4,7 milioane lei: somații, calcule și nuanțe ANAF
În 2025, ANAF a notificat familia Iohannis că ar datora aproximativ 4,7 milioane de lei, echivalentul „lipsei de folosință” pentru jumătate din imobilul de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29 din Sibiu, la care s‑ar adăuga dobânzi și penalități. Este o evaluare administrativă a Fiscului, nu o sumă stabilită definitiv de o instanță.
„Lipsa de folosință” nu este o obligație fiscală în sine, ci o pretenție civilă a Statului, supusă administrării de probe și evaluării de către judecători. În lipsa plății voluntare, demersul se urmează în instanță, nu prin executare ca în cazul unui impozit restant.
Respingerea sechestrului nu șterge această pretenție. Instanța a apreciat doar că nu este necesară înghețarea bunurilor pentru garantarea unei sume ce urmează a fi tranșată, la rândul ei, prin hotărâre judecătorească.
Anterior, ANAF a arătat că va folosi toate pârghiile legale pentru a recupera ceea ce consideră datorat Statului, cu respectarea etapelor procesuale până la o hotărâre definitivă pe fond.
Casa din inima Sibiului: cum a ajuns Statul proprietar, pas cu pas
La 3 octombrie 2025, ANAF a confirmat preluarea, în condițiile legii, a cotei de 1/2 din imobilul de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29, prin moștenire vacantă, Statul dobândind calitatea de coproprietar.
Accesul în imobil s‑a realizat de către instituție, fiind schimbată yala, procedură derulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, sub coordonarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov.
La 20 ianuarie 2026, Tribunalul Sibiu a admis, pe fond, cererea Fiscului privind cealaltă jumătate a imobilului, constatând nulitatea absolută a certificatului de moștenitor prin care acea parte ajunsese pe numele Rodicăi Baștea. Hotărârea nu este definitivă.
Demersurile vizează stabilirea dreptului de proprietate asupra întregului imobil și, ulterior, soluționarea pretențiilor privind chiriile încasate („fructe civile”) pentru perioada în care Statul susține că a avut drepturi asupra bunului.
După sechestru, ce urmează: miza rămâne procesul pe despăgubiri
Prin respingerea definitivă a sechestrului, judecătorii au stabilit că, în prezent, nu se justifică înghețarea bunurilor familiei Iohannis. Acțiunea principală – prin care Statul solicită despăgubiri pentru „lipsa de folosință” – rămâne pe rol.
ANAF a anunțat că va utiliza toate mijloacele legale pentru apărarea intereselor Statului: administrare de probe, respectarea termenelor, exercitarea căilor de atac permise de lege – până la o hotărâre definitivă pe fond.
Până atunci, suma vehiculată – aproximativ 4,7 milioane de lei – rămâne o pretenție aflată în dezbatere, nu o obligație stabilită prin sentință. Diferența esențială rămâne între un calcul administrativ și o hotărâre judecătorească definitivă.
Cronologia pe scurt: de la anularea titlului la procesul banilor în Sibiu
Disputa a evoluat către recuperarea chiriei încasate din spațiul comercial de la parter și către stabilirea, în concret, a drepturilor Statului asupra imobilului din Sibiu.
La 3 octombrie 2025, Statul a devenit coproprietar pe jumătate din imobil, prin moștenire vacantă, accesul efectiv în spațiu făcându-se cu schimbarea yalei.
În ianuarie 2026, pe fond, Tribunalul Sibiu a admis cererea privind cealaltă jumătate a imobilului, constatând nulitatea absolută a certificatului de moștenitor; hotărârea nu este definitivă.
Iar pe 22 ianuarie 2026, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, definitiv, cererea de sechestru asigurător. Procesul pe despăgubiri continuă fără măsuri provizorii asupra bunurilor.
Concluzia acestui episod este clară: instanța a înlăturat sechestrul, dar judecata pe despăgubiri rămâne deschisă până la o hotărâre definitivă.
