Mihai Trăistariu îşi aminteşte că a cunoscut‑o pe Theo Rose când aceasta avea 14 ani, i-a acordat un premiu care îi purta numele şi i‑a prezis o carieră în muzică — previziune care, spune el, s‑a confirmat rapid.
Amintirea din spatele premiului: întâlnirea la concurs
Mihai Trăistariu povesteşte, cu admiraţie şi nostalgie, despre prima lor întâlnire, când Theo Rose avea 14 ani. Remarcând din timp calitatea vocii şi prezenţa scenică, el a decis să îi ofere un premiu special, denumit Premiul Mihai Trăistariu, drept încurajare pentru cariera ei muzicală.
În interviul pentru podcast, artistul afirmă că i‑a prezis un parcurs profesional şi că, la un moment dat, intenţiona să înregistreze un duet cu ea. Observaţia lui subliniază că gestul a avut rolul unei susţineri publice încă din început.
Gestul acordării premiului rămâne pentru el un moment simbolic: o încurajare publică şi o promisiune făcută din convingerea că descoperise un talent. Această amintire a fost redată ascultătorilor în cadrul podcastului.
Ce a spus Mihai, cu glas direct: fragmente din podcast
Într‑o rememorare presărată cu exclamări, Mihai a spus, în cuvinte scurte, „Vai, ce‑mi plăcea!”, apoi a explicat că i‑a prezis o carieră şi că i‑a acordat un premiu special.
Artistul povesteşte că, la scurt timp după acel concurs, producători din Iaşi au observat‑o şi au început să lucreze cu ea, demarând astfel etapele de lansare. Această etapizare a fost decisivă în consolidarea prezenţei sale publice.
Trăistariu explică relaţia dintre promisiunea făcută atunci şi evoluţia rapidă a lui Theo Rose fără resentimente: talentul, spune el, şi‑a urmat singur traiectoria, iar rezultatele au vorbit de la sine.
Drumul spre scenă: de la concurs la echipele de producţie
Mihai aminteşte că, la circa un an după concursul în care Theo a fost remarcată, producători din Iaşi i‑au oferit primele şanse serioase pentru lansare, iar colaborările au urmat treptat. Aceasta a marcat tranziţia de la descoperire la proiecte profesionale.
Acest traseu — descoperire la concurs, atenţie din partea producătorilor şi lansare etapizată — reflectă, în viziunea lui, modul obişnuit de construire a unei cariere în industria muzicală locală. Procesul include repetiţii, înregistrări şi apariţii care consolidează audienţa.
Conform observaţiilor sale, Theo Rose a ajuns în scurt timp să fie căutată pentru concerte şi apariţii publice, semn că strategia de promovare a funcţionat. Trăistariu spune că, astfel, nevoia unui duet pentru lansare a devenit tot mai redusă.
Stilul muzical al lui Theo şi observaţiile lui Mihai: manele, trend şi adaptare
În episodul podcastului, Mihai a comentat direcţia muzicală pe care o abordează Theo Rose, observând o orientare spre ritmuri influenţate de manele în anumite piese şi aranjamente. El interpretează această alegere ca pe o adaptare la gusturile publicului şi la piaţa concertelor.
Declaraţia subliniază dinamica pieţei: preferinţele publicului şi trendurile influenţează repertoriul. În acelaşi timp, Mihai consideră că o artistă cu versatilitatea lui Theo ar putea interpreta cu succes şi balade, dacă ar opta pentru acest registru.
El nu formulează judecăţi morale asupra alegerilor muzicale, ci observă mecanismele comerciale care funcţionează în prezent şi propune ideea unei colaborări pe un registru emoţional, potrivit pentru ambele voci.
Admiraţie şi lista favoritelor: nume pe care Mihai le preţuieşte
Pe parcursul conversaţiei, Mihai a amintit şi alte soliste pe care le apreciază, printre care Andra, Paula Seling, Delia, Monica Anghel şi Alina Eremia, ilustrând astfel respectul pentru vocile feminine din industria locală.
Prin această enumerare, el transmite o atitudine de mentor şi de admirator al evoluţiilor din domeniu, care completează gestul trecut de a oferi un premiu unei tinere promiţătoare. Lista reflectă gusturi muzicale şi recunoaştere profesională.
Posibilitatea unei colaborări viitoare rămâne deschisă: ideea unui duet nu este abandonată, ci doar amânată de contextul în care Theo şi‑a construit propriul parcurs. Orice proiect comun, spune el, ar trebui să vină firesc pentru amândoi.
Finalul rămâne deschis: o promisiune făcută dintr‑un gest de susţinere, o carieră care s‑a conturat rapid şi posibilitatea ca, în viitor, amintirea începutului să se traducă într‑un cântec cântat la doi.
