La începutul anului, Cristina Ciobănașu a povestit, cu detalii intime, momentele esenţiale din relaţia cu Alexandru Mureşan: două cereri spontane, petrecute în vacanţe în Londra şi în Zanzibar, şi planuri asumate pentru viitor — o nuntă relaxată şi dorinţa de a întemeia o familie, toate tratate fără presiune.
Povestea din spatele celor două cereri
Cristina Ciobănașu şi Alexandru Mureşan sunt un cuplu de trei ani, iar actriţa relatează că relaţia lor a fost marcată de două gesturi neaşteptate: cereri în căsătorie făcute în vacanţe, fără formalităţile unei logodne clasice.
Actriţa spune că propunerile au venit din impulsul partenerului şi au fost menite să arate autenticitatea dorinţei de a construi o viaţă comună. Momentele au rămas vii în memorie tocmai pentru simplitatea şi spontaneitatea lor, şi nu pentru spectacolul înconjurător.
Deşi nu a existat un inel fizic în ambele situaţii, gestul în sine a fost, după cum a spus Cristina, „cât se poate de real” şi preţios prin felul în care a apărut: neaşteptat, într‑un cadru intim. Această nuanţă schimbă complet tonul poveştii — nu o logodnă formală, ci două promisiuni rostite în vacanţă.
Când şi unde s-au întâmplat momentele memorabile
Prima cerere s‑a petrecut în Londra, un oraş care le-a fost martor pentru câteva clipe încărcate de emoţie şi surpriză. Gestul a avut loc departe de camere şi de ochii curioşilor, într‑un context rezervat doar lor.
A doua cerere a avut loc pe insula Zanzibar, într‑o atmosferă exotică, care a amplificat percepţia fermă a sentimentului: două locuri diferite, două continente, aceeaşi intenţie. Vacanţele par să creeze cadrul în care partenerul se simte liber să facă astfel de gesturi.
Faptul că ambele cereri s‑au întâmplat „în doi”, fără martori sau fast, întăreşte ideea unei alegeri intime, nu a unei demonstraţii publice. Pentru Cristina, autenticitatea momentelor primează asupra ritualului în sine.
Cum îşi imaginează inelul şi ziua nunţii
Despre viitoarea nuntă, Cristina preferă o ceremonie relaxantă în care mirii să se bucure de fiecare clipă, fără alergătură şi presiuni. Aceasta este viziunea ei pentru ziua cea mare: calm, armonie şi atenţie la detalii importante pentru cuplu.
În privinţa inelului, actriţa spune că nu îşi doreşte un model clasic; preferă un obiect unic, care să reflecte personalitatea şi povestea lor. Până la urmă, Cristina lasă alegerea lui Alexandru, încrezătoare că va alege cu sufletul — o decizie cu sens, nu una orientată doar spre aparenţă.
Nu există încă o decizie fermă asupra stilului ceremoniei — clasic sau nonconformist — şi nici o dată precisă stabilită. Planurile sunt puse pe termen lung, cu accent pe bucuria momentului şi pe liniştea organizării, nu pe graba planificării.
Planurile de familie: când vine rândul copiilor
Cristina confirmă că dorinţa de a avea copii există la ambele părţi, dar cuplul aşteaptă momentul potrivit. Prioritatea declarată este sănătatea — atât a viitorilor părinţi, cât şi a copiilor — iar această grijă îi determină să nu se grăbească.
În cuvintele actriţei se simte responsabilitatea unei decizii care schimbă viaţa: nu numărul copiilor contează, ci starea de bine a întregii familii. Această viziune pune pe primul loc echilibrul şi sănătatea, nu aşteptările sociale.
Răbdarea pe care o manifestă arată că, pentru Cristina, întemeierea unei familii este un pas asumat şi discutat cu partenerul, nu o obligaţie impusă de context. Această atitudine reflectă maturitatea unei relaţii trecute prin probe.
Discreţie, viaţă de cuplu şi alegerea sinceră
Cristina şi Alexandru păstrează discreţia în viaţa privată; partenerul ei, Alexandru Mureşan, este medic stomatolog şi are o viaţă profesională departe de lumina showbiz‑ului. Această diferenţă profesională le oferă stabilitate şi echilibru.
Faptul că gesturile importante s‑au produs discret, în vacanţe, arată că cei doi preferă intimitatea în faţa spectacolului. Cristina pare mai preocupată de profunzimea relaţiei decât de validarea publică a acesteia.
În final, actriţa îşi păstrează calmul: nu pune presiune pe etape, îşi doreşte alegeri făcute din inimă şi o viaţă liniştită în doi sau în familie, atunci când timpul va cere transformarea gesturilor în acte oficiale. Această aşteptare conştientă reflectă opţiunea pentru autenticitate mai degrabă decât pentru spectaculozitate.
La capătul acestor mărturisiri rămâne imaginea unei femei care a ales autenticitatea: două cereri spuse în şoaptă, decizii luate cu răbdare şi planuri pentru o viaţă construită pe sănătate şi bucurie — fără grabă, dar cu multă speranţă.
