O seară de gală s‑a transformat, pentru un moment, într‑o mărturisire sinceră: la premiera filmului „Cursa”, Codin Maticiuc a vorbit despre încercările prin care a trecut familia lui, cu mama în prim‑plan, după ce aceasta a fost operată pe creier pentru a doua oară. Atmosfera a devenit gravă, dar plină de respect pentru lupta unei mame care nu s‑a lăsat doborâtă.
Prezența constantă: gestul care vorbește
Codin a explicat că nu a lăsat nimic la voia întâmplării: a mers la toate analizele, la toate investigațiile imagistice și a fost prezent la intervențiile mamei sale, alături de familie, chiar și atunci când programul profesional era încărcat.
În declarațiile sale, producătorul a subliniat că înscria toate examenele medicale în agendă și mergea personal la fiecare programare, pentru că, spune el, asta ține de responsabilitate și de respect față de părinți.
Gestul nu a fost doar o formalitate: Codin povestește că anul acesta şi‑a sărbătorit ziua de naștere pe holurile spitalului, alături de cea care i‑a dat viață, un moment care spune mai mult decât orice cuvinte.
Operația a doua pe creier: lupta continuă
Smaranda Maticiuc a trecut printr‑o intervenție pe creier pentru a doua oară, iar familia a privit cu emoție şi cu speranță evoluția ei, după recidiva cancerului care i‑a dat bătăi de cap în trecut.
Detaliile despre natura exactă a intervenției rămân parte din procesul medical, însă în comunicarea publică s‑a insistat pe ideea că pacientul — în acest caz mama lui Codin — a primit îngrijirea necesară și că prognosticul, în prezent, este unul liniștitor.
Sursele din cadrul pledoariei publice familiei indică faptul că, după operație, starea Smarandei este mai bună — zâmbitoare și stabilă, în ciuda tuturor provocărilor prin care a trecut.
Ce a spus Codin: responsabilitate și remușcare
La interviu, Codin a recunoscut că și‑ar fi dorit să petreacă mai multe ore în fiecare zi cu mama lui, dar că responsabilităţile profesionale — lansarea filmului „Cursa” şi viaţa de familie — i‑au îngreunat prezenţa constantă.
El a spus, cu sinceritate, că „a fost acolo” când a fost nevoie, dar şi‑a mărturisit regretul sincer pentru momentele când nu a putut sta mai mult, recunoscând limitele pe care le impune viața cotidiană.
În aceeaşi notă, el a afirmat că organizarea şi implicarea personală sunt, pentru el, „minimul de bun‑simţ” pe care oricine îl datorează părinţilor — o formulare scurtă şi severă care a răsunat ca un apel la responsabilitate.
Familia în prim‑plan: nume şi legături
Codin şi soţia sa, Ana, sunt părinții a două fiice: Smaranda — numită după bunica care a trecut prin operații — şi Ilinca. Dintr‑o căsnicie anterioară, Ana are şi un fiu, Dan Marco, pe care Codin îl consideră de asemenea copilul său.
Rolul de tată a trei copii îl cere pe Codin în multiple ipostaze: producător, soț și sprijin moral, iar pandemia de responsabilități profesionale nu i‑a diminuat dorinţa de a fi alături în clipele grele.
În public, familia a arătat unitate: vizitele la spital ale copiilor şi momentele de tăcere şi rugăciune spun mai multe despre susținerea reciprocă decât orice declarație media.
Mesajul final: normalitatea gesturilor mari
Printre rânduri se simte o lecție simplă: grijă, prezență și implicare nu sunt fapte extraordinare, ci ceea ce ar trebui să fie firesc între generații — „minimul de bun‑simţ”, după cum a sintetizat Codin.
Acest apel la normalitate reverberează dincolo de lumina reflectoarelor: într‑o lume a imaginii, prezența la o investigație medicală, însoțirea la RMN sau o noapte de veghe la spital rămân gesturi cu valoare morală imensă.
Pe de altă parte, mărturiile lui Codin arată şi frământarea personală a unui bărbat care împarte viața între muncă, artă şi îndatoririle familiale — o balanță fragilă în care fiecare clipă contează.
Astăzi, Smaranda se simte bine și rămâne, în ciuda tuturor încercărilor, o prezență zâmbitoare în familia Maticiuc — iar cuvintele fiului ei sunt, mai presus de orice, o promisiune de grijă continuă.
