Andrei Bănuță a vorbit din nou despre una dintre cele mai grele absențe din viața lui: mama. În emisiuni și în podcasturi, artistul a spus că dorul nu s-a „așezat” odată cu trecerea anilor și că golul lăsat de pierderea ei rămâne profund.
Mama lui a murit în adolescența sa. Andrei a povestit că avea 15 ani când a pierdut-o, după o luptă cu o boală gravă. Perioada aceea a rămas o rană constantă, indiferent de succesul pe care îl trăiește astăzi în carieră.
Leagă mult ceea ce face pe scenă de familie: tatăl îi este reper și motivație zilnică, iar responsabilitatea față de cei rămași l-a modelat ca om și ca artist.
Dorul de mamă, spus fără ocolișuri
Andrei Bănuță a spus că ar da orice să mai petreacă câteva momente cu mama lui și că absența ei îl doare chiar și după ani.
Cele mai puternice amintiri pe care le păstrează sunt din perioada în care mama era bolnavă; a vorbit despre suferința intensă din acea perioadă și despre cum acele momente i-au marcat viața.
Artistul leagă pierderea mamei de o maturizare forțată: a trebuit să devină sprijin pentru familie și să preia responsabilități pe care, la vârsta aceea, ar fi trebuit să le poarte părinții.
Legătura cu tatăl lui și promisiunea de a-i aduce bucurie
Andrei Bănuță a vorbit despre imposibilitatea de a „umple golul” lăsat de mamă și despre durerea tatălui său: „Nu, nu am cum! Oricât aș încerca eu să umplu golul acesta, e ca și cum m-ați întreba dacă tata a reușit să umple golul acesta față de mama. Nu are cum!”
El a explicat de ce simte o misiune personală în a-i aduce tatălui său mândrie și liniște: „Eu îmi doresc ca pe finalul vieții să simtă bucurie și mândrie pentru tot ce nu a simțit toată viața. Pentru mine e important asta... Tata trebuie să se bucure de mine, pentru că nu a avut parte de ceilalți.”
Andrei a sintetizat aceeași direcție: „Tot ce fac, fac pentru ei”, vorbind despre familie ca despre centrul motivației sale.
Durerea din copilărie și presiunea de a „face cât doi”
Artistul a adus în discuție și pierderea fratelui său și a spus că nu își amintește foarte multe detalii, pentru că era foarte mic atunci: „Despre fratele meu nu vorbesc mult, pentru că nu îmi aduc aminte foarte multe. Eram foarte mic. Era imobilizat la pat, fratele meu”, a povestit el.
Andrei a descris și presiunea pe care a simțit-o după acele drame: „E o presiune pe mine. Eu de atunci trebuie să fac cât doi. Ăsta e motivul pentru care îmi doresc să fac ceva”, a mărturisit artistul, explicând că pierderile din familie i-au devenit o motivație uriașă în viață.
Vorbind despre felul în care a învățat să trăiască cu aceste pierderi, el a spus: „Nu știu dacă cineva poate trece cu adevărat peste o astfel de suferință, însă timpul care a trecut m-a ajutat să învăț să trăiesc cu ceea ce s-a întâmplat.”
Cum se vede familia în muzica lui
Andrei Bănuță spune că familia i-a fost sprijin constant în drumul spre muzică și că această relație se simte în felul în care își scrie și își interpretează piesele: „În momentele dificile, am fost întotdeauna unul sprijinul celuilalt, iar mama, tatăl și mătușa mea, Ema, sunt cei care mi-au arătat ce înseamnă dragostea necondiționată.”
El explică că apropierea de familie i-a dat „profunzime” și capacitatea de a transpune trăirile în piese: „Cred că datorită lor am dobândit un anumit nivel de profunzime, care mă ajută să-mi analizez și să-mi conștientizez trăirile foarte bine. Astfel, am posibilitatea de a transpune în piese și de a transmite emoțiile pe care eu le simt și publicului.”
Separat, Andrei a mai spus că, atunci când compune, se gândește la mai multe domnișoare din viața lui care îl inspiră, dar nu oferă nume, pentru a nu expune oamenii din jurul său.
