Duminica Floriilor se sărbătorește cu o săptămână înainte de Sfintele Paști și amintește Intrarea Domnului în Ierusalim, înainte de Pătimire și Răstignire. În tradiția ortodoxă, este un praznic împărătesc cu dată schimbătoare în cursul anului bisericesc.
În România, credincioșii duc la biserică ramuri — cel mai frecvent de salcie — care sunt binecuvântate în cadrul slujbei. Tot atunci, mulți sărbătoresc onomastica persoanelor cu nume legate de flori.
Semnificația religioasă se leagă de întâmpinarea lui Iisus Hristos de către mulțime cu ramuri și strigăte de laudă, dar și de tema biruinței, prezentă în interpretările tradiționale despre aceste ramuri.
Intrarea Domnului în Ierusalim în textul Evangheliei
În Evanghelia după Ioan, episodul Intrării în Ierusalim este redat astfel: „În ziua următoare, mulțimea cea mare, care venise la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim, a luat ramuri de palmier și I-a ieșit în întâmpinare.” Mulțimea striga: „Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului! Binecuvântat este Împăratul lui Israel!”
Același capitol menționează că Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, într-un gest pus în legătură cu împlinirea unui text profetic: „Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că Împăratul tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe.”
În Evanghelia după Matei, intrarea este descrisă cu detalii legate de pregătirea drumului: o parte din mulțime și-a așternut hainele pe cale, iar alții au tăiat ramuri din pomi și le-au așternut pe drum. Strigătul de întâmpinare apare în formularea: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului! Osana în locurile preaînalte!”
De ce se spune „Florii” și cum a fost interpretat numele
O explicație urmărește legătura etimologică cu Flora, zeița romană a florilor, și cu sărbătorile de primăvară numite Floralia, iar ulterior Biserica a dăruit sărbătorii un sens creștin, asociat Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
O interpretare alternativă, susținută de părintele Ioan-Florin Florescu, arată că denumirea provine pur și simplu din pluralul substantivului „floare”. Această perspectivă este atestată în texte vechi de cult, precum Cazania lui Varlaam (1643) și Liturghierul de la București (1680).
Pluralul „Florii” s-a răspândit în limbajul curent mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: întâi în texte literare, apoi în cărțile de cult, iar treptat în vorbirea obișnuită.
Simbolul ramurilor și drumul până la salcia din tradiția românească
În relatarea biblică sunt menționate ramuri — în Evanghelia după Ioan, ramuri de palmier — iar în tradiție aceste ramuri au fost asociate cu ideea de biruință; romanii întâmpinau câștigătorii întrecerilor sau războaielor cu asemenea ramuri, iar gestul a fost reinterpretat creștin.
Apocalipsa evocă, de asemenea, imaginea unui nor de oameni purtând ramuri: „…mulțime multă… stând înaintea tronului și înaintea Mielului… și având în mână ramuri de finic.”
Surse istorice creștine amintesc și de pelerinajele din secolele IV-V: o călătoare cunoscută ca Egeria consemnează că, de Florii, credincioșii urcau pe Muntele Măslinilor cu ramuri de palmieri sau de măslini în mâini, cântând rugăciuni.
În spațiul românesc, prima mențiune a ramurilor de salcie datează din 1689, în Moliftelnicul de la Alba Iulia, unde sărbătoarea apare sub denumirea „Dumineca florilor pe sălcii”. În Liturghierul Mitropolitului Dosoftei, rugăciunea de binecuvântare a ramurilor este pomenită ca „Molitvă la blagoslovitul mâțâșoarelor, la Dumineca Florilor”.
Cum se ține obiceiul ramurilor de salcie la biserică
Credincioșii duc la biserică ramuri de salcie sau de liliac, luate din mediul natural sau cumpărate. În Duminica Floriilor, după citirea pericopei evanghelice, cântarea „Învierea lui Hristos” este înlocuită de Psalmul 50, iar la final preoții sfințesc cu aghiasmă ramurile înmugurite de salcie.
O explicație tradițională spune că salcia a fost aleasă pentru că îmbracă o mișcare de plecare smerită, motiv pentru care ramurile ei au devenit potrivite pentru întâmpinarea Mântuitorului.
Ramurile sfințite care se usucă nu se aruncă la gunoi; ele sunt arse sau îngropate, iar în mediul rural sunt păstrate la icoane, ferestre ori uși. De asemenea, în spațiul bisericesc se recomandă evitarea îmbulzelii sau a grabei pentru a obține o crenguță de salcie, comportament considerat nepotrivit pentru această zi.
Procesiunea de Florii din București, anunțată de Patriarhia Română
Patriarhia Română a precizat că slujbele liturgice dedicate sărbătorii Învierii Domnului vor fi săvârșite la Catedrala Patriarhală istorică „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, situată pe Colina Bucuriei din București. De asemenea, Catedrala Națională nu va fi deschisă pentru slujbe sau vizitare în perioada premergătoare și pe durata sărbătorilor pascale, deoarece în interior continuă lucrările de pictură.
Conform anunțului, slujba Vecerniei care precede Procesiunea de Florii va fi săvârșită în după-amiaza Sâmbetei lui Lazăr, sâmbătă, 4 aprilie 2026, de la ora 15:00, pe platoul din fața Catedralei Naționale. Procesiunea de Florii va porni la ora 16:00 de pe esplanada Catedralei Naționale și va urma până la Catedrala Patriarhală istorică, pe Colina Patriarhiei.
