Joia Mare, numită în multe zone și Joia Neagră, este ziua din Săptămâna Patimilor care precede Paștele și adună laolaltă semnificații liturgice și obiceiuri populare. În biserici, seara este legată de Denia celor 12 Evanghelii, iar în tradiția satului românesc, ziua a fost păstrată cu reguli, interdicții și ritualuri pentru cei vii și pentru cei adormiți.
În Joia Mare se face pomenirea Cinei celei de Taină, iar slujbele din această seară includ lectura celor douăsprezece evanghelii despre patimile, răstignirea și moartea pe cruce a lui Iisus Hristos.
În paralel, lumea obiceiurilor populare a construit o zi cu „termeni-limită” pentru muncile gospodărești și cu rânduieli care, în mentalul comunităților, țineau de grijă, rânduială și protecție. Unele dintre aceste credințe au rămas vii în familie, prin gesturi mici: focuri aprinse în curte, pomană, ouă înroșite, dar și ideea că anumite lucruri nu se fac în Joia Mare.
Ce înseamnă Joia Mare în Săptămâna Patimilor
Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este ultima săptămână înainte de Paște, iar slujbele ei refac, în ritm liturgic, ultimele zile din viața pământească a lui Iisus Hristos, înainte de Răstignire și Înviere. În Joia Mare se amintește de Cina cea de Taină și de instituirea Sfintei Împărtășanii.
În aceeași seară, în rânduiala ortodoxă, se oficiază Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cunoscută ca Denia celor 12 Evanghelii. Denia este o slujbă de priveghere în care se citesc textele evanghelice ce urmăresc drumul patimilor.
Denia este, în esență, slujba Utreniei de a doua zi oficiată în ajun, seara, moment în care credincioșii sunt chemați la rugăciune și la contemplarea suferinței și a smereniei Mântuitorului.
Slujbele serii și ideea de priveghere
În multe catedrale și biserici, Joia Mare este marcată de slujbe de dimineață (Ceasurile și Liturghia Sfântului Vasile cel Mare) și de Denia celor 12 Evanghelii seara. Aceste oficiiri sunt trăite ca o invitație la priveghere și rugăciune.
Programul slujbelor variază în funcție de comunitate: în unele catedrale Denia este programată în jurul orei 18:00, iar la Catedrala Patriarhală deniile sunt oficiate în mod curent în zilele de duminică până vineri, la orele de seară stabilite de rânduiala locală.
Ierarhi și preoți îi îndeamnă pe credincioși la apropiere de Hristos „pe drumul Crucii”, la statornicie în rugăciune și la participarea la slujbe ca expresie a comuniunii în timpul acestor zile solemne.
Tradiții populare din Joia Neagră și interdicții transmise în familie
În tradiția populară, Joia Mare mai este numită Joia Neagră și apare ca o zi legată de lumea celor adormiți. În studiile etnografice se consemnează credința că în această zi morții vin pe la vechile lor locuințe și rămân până la Moși, când se fac împărțeli pentru suflete.
Apărând în multe regiuni sub forma „focurilor morților”, obiceiul prevede aprinderea de focuri dimineața și seara în curte sau în bătătură, pentru ca sufletele răposaților „să aibă la ce se încălzi și sta la lumină”. Pentru aceste focuri se păstrează reguli rituale privind modul de pregătire a lemnelor.
Tot de Joia Mare se consemnează „pâinea uitaților”, o turtă de făină crestată pe margini, precum și darea de colaci și alte pomeni pentru morții familiei. În unele zone se pregătesc ulcele cu apă și daruri pentru cei nevoiași, ca parte a îngrijirii comunitare a pomenirii.
Interdicțiile populare pentru Joia Mare privesc adesea munca gospodărească: ziua a funcționat ca un termen-limită pentru torsul lânii și al cânepii, iar personajul folcloric Joimărița simboliza pedepsirea leneviei. În unele regiuni se credea că nimănui nu îi este iertat să doarmă în Joia Mare, asociindu-se această abatere cu riscul de a rămâne leneș pentru anul următor.
Un obicei larg răspândit este înroșirea ouălor în Joia Mare; se crede că ouăle fierte și vopsite în această zi se păstrează bune pe parcursul anului, iar în unele comunități ouăle roșii erau duse la biserică și păstrate până la Paște.
În același registru de datini apare și „nunta urzicilor”, semnalând sfârșitul perioadei în care urzicile sunt considerate potrivite pentru consum, și alte practici locale legate de calendarul agricol și culinar al primăverii.
Despre gesturile considerate interzise în Joia Mare
În tradiția populară sunt semnalate mai multe interdicții asociate Joii Mari, care reflectă preocuparea comunităților pentru rânduială, pomenire și protecție față de cei plecați dintre vii.
Printre cele mai frecvente reguli transmise se numără: a nu dormi în ziua respectivă în unele zone, a nu toarce sau a nu coase după termenul tradițional stabilit, reguli privind modul de tăiere și purtare a lemnelor pentru focurile morților (de exemplu, a nu tăia cu securea), obligativitatea de a pregăti pâine sau colaci de pomană și obiceiul înroșirii ouălor care urmau a fi păstrate.
