O seară la operă s-a transformat într-un spectacol al prieteniei: Carmen Tănase a urcat pe scena emisiunii „La bine și la roast”, iar foști și noi colegi au mărturisit în câteva vorbe ce înseamnă pentru ei această actriță.
Scena care a aprins aplauzele
Emisiunea, filmată la Opera Națională din București, a adunat pe rând comedianți și prieteni care au făcut haz, dar și declarații sincere dedicate invitatei serii.
Pe lista celor care au urcat la microfon s-au numărat Viorel Dragu, Teo, Costel, Dracea și Gabriel Dumitriu, cu replici menite să provoace zâmbete la scenă deschisă.
Atmosfera a alternat între satire amicale și momente în care prietenia a ieșit la iveală ca principalul motiv pentru care Carmen a fost invitată.
Prieteni din umbra scenei
Colegii care i-au stat aproape actriței au fost prezenți atât în public, cât și în spatele momentelor relaxate: Sergiu Costache, Lucian Viziru, Marius Manole, Elvira Deatcu și Maia Morgenstern au venit să povestească despre legătura lor.
Sergiu Costache a spus că înțelegerea dintre ei se bazează pe respect și bucurie la întâlniri, iar atmosfera s-a simțit caldă în declarațiile publice.
Din culise au răsărit mărturii despre gesturi mici, despre disponibilitatea de a ajuta „noaptea sau ziua” — detalii care au conturat portretul unei prietenii reale.
Replica cu aer familial: „Mămica”
Momentul cel mai comentat a venit când Lucian Viziru a descris relația cu actrița într-un mod tandru: „Ea pentru mine este mămica, de vreo 20 de ani. Și când ne auzim la telefon: «Ce faci, mămica?»”.
Cuvintele lui Viziru au pictat o relație care nu se rezumă la scenă, ci la un soi de atasament afectiv construit în timp, acompaniat de glume și intimități specifice prieteniei.
Această alintare publică a stârnit zâmbete, dar a lăsat și o impresie clară: respectul și afecțiunea reciprocă nu se ascund sub umbra ironiei.
Cuvinte grele de la prieteni: la nevoie, ea sare din pat
Marius Manole a vorbit despre nevoia reciprocă pe care o au în această prietenie: „O prietenie de care amândoi avem nevoie. Având amândoi niște suflete de oameni singuratici, tind să cred că undeva, cineva, când avem nevoie, va sări pentru noi”.
Elvira Deatcu a numit relația lor o „camaraderie reală” și a admis că prețuirea e, speră ea, reciprocă — o formulare care transformă prietenia în poveste.
Maia Morgenstern a comparat nevoia de sprijin cu o prezență constantă: cineva care „sare la orice oră din zi și din noapte să ajute”, reliefând devotamentul lui Carmen pentru cei din jur.
De la roast la aplauze: cum s-a încheiat seara
După porția de replici savuroase, seara a rămas una în care aplauzele au spus mai mult decât glumele — s-a simțit recunoștința pentru o carieră și pentru oamenii care au făcut-o posibilă.
În final, publicul a plecat cu imaginea unei seri în care râsul și emoția au conviețuit firesc, iar prietenia s-a dovedit a fi cel mai greu de rostit, dar cel mai ușor de simțit lucru din acea seară.
Rămâne în aer imaginea unei femei pentru care prietenii găsesc mereu cuvinte mari: „mămica”, „sprijin” sau „om care sare la nevoie” — etichete care, pe scenă, sună la fel de bine ca-n viața reală.
