Lolita Cercel, un proiect muzical realizat integral cu ajutorul inteligenței artificiale, a devenit centrul unei controverse care a fracturat opinia publică și a stârnit reacții puternice din partea unor reprezentanți ai industriei muzicale. Pe de-o parte sunt vocile care evocă un „succes de peste noapte”; pe de altă parte apar obiecții privind locul pe care o „artistă” generată digital îl poate ocupa în spațiul mainstream, inclusiv în grila posturilor de radio.
Piesele semnate sub numele Lolita au acumulat rapid cifre relevante pe platforme de streaming și video: „Pe peronu' de la gară” a depășit 1,4 milioane de vizualizări, „Stau la geam” are în jur de 410.000, iar „Cercel” peste 231.000. Dincolo de aceste numere, dezbaterea s-a mutat de la reacția emoțională „îmi place/nu-mi place” la întrebări despre etică, recunoașterea muncii artistice și sensul autenticității într-o industrie care folosește tot mai frecvent instrumente AI.
Cum a fost construit proiectul Lolita Cercel și de ce a prins atât de repede
Pe canalul de YouTube, proiectul este prezentat ca „un proiect muzical digital curatoriat uman, unde AI-ul este instrumentul, nu povestea”. Melodiile adoptă influențe balcanice și sunt plasate în zona dance/electronic, iar întregul demers este semnat de Tom, care apare ca autor și coordonator al proiectului. Forma de prezentare și estetica sonoră au contribuit la vizibilitatea rapidă a proiectului.
Tom explică faptul că a conceput-o pe Lolita ca pe un personaj - „așa cum un scriitor face un personaj pentru un roman” - și că s-a inspirat, printre altele, din Miron Radu Paraschivescu și din volumul „Cântece țigănești”. Procesul de lucru descris de el implică redactarea versurilor, experimentarea cu instrumentalele într-un program de compoziție și rafinarea sonoră până la varianta finală. Accentul pus de Tom este pe rolul uman de curator în raport cu instrumentele automate.
Parcursul proiectului în rețele a fost rapid: în paralel cu vizibilitatea pe YouTube, Lolita și-a făcut debutul pe TikTok în 2025, iar pe platforma video există în prezent șapte piese asociate proiectului. Canalul prezintă, de asemenea, statutul de „artist verificat”, ceea ce a consolidat impresia de legitimitate pentru o parte a publicului. Acești pași au facilitat intrarea în trending și au atras atenția unor posturi de radio.
De ce s-a aprins scandalul: „nu e real”, „nu e etic” și locul AI-ului la radio
Reacțiile negative s-au intensificat odată cu ideea că piesele generate cu ajutorul AI nu se limitează la viralitate online, ci ajung și în programele unor posturi de radio. Pe de o parte există acuzații că proiectul imită stiluri și expresii muzicale consacrate; pe de altă parte, mai mulți artiști și profesioniști din industrie au exprimat nemulțumirea că un produs creat cu tehnologie ar putea obține rapid vizibilitate și acces la canale tradiționale de difuzare.
Paulina a criticat ceea ce a numit „scurtătura AI” adoptată de unii actori din industrie și a avertizat asupra efectelor asupra artiștilor independenți: „Există case de discuri, producători și artiști care aleg această scurtătură AI și, din păcate, astfel de piese ajung virale sau chiar pe radio. Este trist pentru artiștii independenți care se zbat să facă totul de la zero”. Avertismentul ei reflectă teama că mecanismele de promovare și monetizare pot privilegia produsul facil, nu procesul creator tradițional.
Din rândul criticilor direcți, Simion Bogdan Mihai - doctor în Litere și lăutar - a atras atenția asupra modului de recepție al proiectului, susținând că „noi, artiștii, cred că ar trebui să ne bucurăm ultimii” și exprimându-și surprinderea față de entuziasmul unor colegi și de reacția industriei. El a semnalat, totodată, o „degradare cognitivă” și o posibilă „infantilizare” a publicului, afirmând dificultatea de a aborda subiectul în termeni „politically correct”.
Dan Helciug a formulat o critică de principiu, plecând de la sintagma „Artist Artificial”, pe care a considerat-o o combinație de termeni incompatibili din punct de vedere definitoriu. Mesajul său subliniază convingerea că „creația nu este un program de calculator” și că „arta nu este un sistem de algoritmi”, deși a încheiat cu observația că „e loc sub soare pentru toți (oameni & roboți)”, semnalând astfel o atitudine critică, dar nu neapărat exclusivă.
Au existat și analize mai nuanțate, care au mutat discuția spre calitatea muzicii și pragmatismul criteriilor de selecție ale radiourilor. Vlad Craioveanu a remarcat că problema nu este neapărat calitatea slabă a unor piese, ci etichetele „nu e real”, „nu e corect”, „nu e etic” și întrebarea ce contează mai mult pentru public și pentru editorii de playlist: originea sau funcționalitatea sonoră a unei piese. El a caracterizat radio-ul drept „un filtru pragmatic”.
Adi Despot a reacționat cu ironie și mușcătura critică care îl caracterizează, spunând că „atât de proastă și de lipsită de emoție e muzica comercială românească, încât un AI a ajuns să aibă mai mult suflet decât ea”. Comentariul său, care conține o doză de provocare, a concluzionat că, dacă oamenii vor fi „înghițiți de AI”, „so be it”, pentru că „măcar, în sfârșit, e mișto muzica la radio”.
Entuziasm la public și o discuție separată: cultura romă ca „vibe”, fără oamenii din spatele ei
Comentariile publicului au fost mixte: unii au folosit termeni de entuziasm - „Dă dependență”, „În sfârșit, ceva frumos”, „AI-ul ridică ștacheta” - în timp ce alții au cerut o notă mai „umană” în prezentare: „Mie mi-ar plăcea să auzim și sunetul de inspirație... nu doar de expirație... să pară mai uman”. Aceste reacții ilustrează polarizarea dintre aprecierea esteticii și dorința de autenticitate percepută.
Proiectul este produs de Foreward Agency și își afirmă evident legătura cu elemente ale culturii rome, ceea ce a generat o linie separată de critică. Activistul Bogdan Burdușel a atras atenția că problema nu este neapărat tehnologia în sine, ci modul în care proiectul reflectă atitudinea societății față de cultura romă: „Românii iubesc muzica romă, dar nu-i plac pe romi”. În opinia sa, o „artistă AI” poate funcționa ca o soluție care livrează sunetul dorit fără a-i pune pe ascultători în fața propriilor prejudecăți și a problemelor de incluziune.
În acest moment, din informațiile disponibile, Lolita Cercel continuă să strângă vizualizări și să alimenteze o dezbatere care depășește simpla etichetare drept „hit viral”. Discuția atinge chestiuni fundamentale: criteriile de validare în industria muzicală, relația dintre tehnologie și creație, precum și responsabilitatea platformelor și a radiourilor în modul în care acordă vizibilitate unor proiecte care folosesc AI.
