Un val tăcut de îngrijorare traversează România: 21 de persoane au fost diagnosticate cu infecţie cu virusul West Nile în acest sezon de supraveghere, iar specialiştii bat alarma pentru a preveni noi cazuri. Situaţia, deşi concentrată geografic, arată că pericolul nu e deloc izolat — iar informarea rapidă poate face diferenţa între o formă uşoară și o complicaţie gravă.
Cifrele care obligă la precauţie
Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) comunică că, în intervalul 2 iunie – 11 septembrie 2025, au fost raportate 21 de cazuri de infecţie cu virusul West Nile, dintre care 20 confirmate în laborator. Datele oficiale arată o evoluţie care impune vigilenţă din partea populaţiei şi autorităţilor locale.
Distribuţia geografică nu este uniformă: municipiul Bucureşti raportează cele mai multe cazuri — opt persoane — iar alte judeţe afectate includ Galaţi (3), Timiş (2) şi câte un caz în Alba, Brăila, Dolj, Ilfov, Prahova, Sălaj, Teleorman şi Vrancea. Această hartă regională arată zone unde trebuie intensificate măsurile preventive.
Analiza pe grupe de vârstă indică o vulnerabilitate crescută la persoanele în vârstă: zece dintre cazuri sunt la persoane între 70 şi 79 de ani, patru la 60–69 şi alte patru la 50–59. De asemenea, statisticile semnalează câte un caz în grupele peste 80 de ani, 40–49 şi 10–19 ani. Distribuţia impune protecţie specială pentru categoriile la risc.
Cine riscă cel mai mult şi de ce
Vârsta înaintată şi comorbidităţile rămân factorii care pot transforma o infecţie aparent banală într-o formă severă. Persoanele cu imunitate scăzută, bolile cronice şi seniorii sunt primii care trebuie să-şi ia măsuri suplimentare de protecţie.
Repartiţia cazurilor pe judeţe şi pe grupe de vârstă sugerează că transmiterea are loc atât în mediul urban, cât şi în cel rural, acolo unde ţânţarii găsesc condiţii propice. Din acest motiv, strategia de protecţie trebuie să fie aplicată indiferent de locul în care locuiţi.
Un aspect esenţial: rapoartele oficiale menţionează cazuri confirmate şi, în unele comunicări suplimentare, şi cazuri probabile; această distincţie are importanţă pentru supravegherea epidemiologică şi pentru modul în care sunt raportate evoluţiile.
Semnele care cer prezentarea urgentă la medic
Medicii atenţionează că o înţepătură de ţânţar nu trebuie ignorată dacă în zilele următoare apar simptome severe: febră mare, durere intensă de cap, vărsături, tulburări de vedere sau fotofobie şi alterarea stării generale. Aceste semne pot anunţa o complicaţie neurologică.
"Nu neglijaţi niciodată înţepăturile din ţânţar, pentru că se pot transmite şi boli, unele dintre ele letale. Sunt cinci semne de alarmă ... atunci când avem febră mare, când doare capul, când vărsăm, când apar tulburări de vedere, fotofobia, când se alterează starea generală în interval de 2-3 zile după înţepătură de ţânţar este un clar semnal de alarmă că am putea dezvolta o neuroviroză ... care necesită tratament de urgenţă."
— dr. Tudor Ciuhodaru (Antena 3 CNN).
Dacă apar aceste simptome, medicii recomandă prezentarea imediată la unitatea medicală; timpul de reacţie este crucial pentru diagnostic și pentru gestionarea eventualelor complicaţii neurologice. Nu amânaţi consultaţia.
Măsuri simple care reduc riscul acasă şi în jurul casei
INSP recomandă câteva reguli practice, eficiente şi uşor de aplicat: purtaţi haine cu mâneci lungi şi pantaloni lungi atunci când sunteţi în aer liber, mai ales la amiază şi seară, când activitatea ţânţarilor creşte. Această măsură fizică limitează expunerea directă la înţepături.
Utilizaţi repelente omologate pe piele şi pe haine — produse care s-au dovedit eficiente în reducerea muşcăturilor. În plus, montaţi plase de protecţie la ferestre pentru a împiedica pătrunderea ţânţarilor în locuinţă, mai ales pe timpul nopţii.
Eliminarea apei stătute este esenţială: asiguraţi desecarea bălţilor, îndepărtaţi recipientele care adună apă şi păstraţi curăţenia în jurul gospodăriei. Aceste măsuri reduc spaţiile de reproducere ale ţânţarilor şi scad riscul de transmitere locală.
Ce urmează: supraveghere şi responsabilitate individuală
Datele raportate de INSP până la 11 septembrie oferă o radiografie a sezonului epidemiologic până în acest moment; continuarea supravegherii şi informarea publicului rămân esenţiale pentru a limita extinderea focarelor. Evitarea alarmismului nu înseamnă relaxare, ci concentrare pe măsuri concrete.
Persoanele care locuiesc în zonele semnalate trebuie să aplice recomandările de prevenţie şi să contacteze medicul de familie la primele semne neobişnuite după o muşcătură de ţânţar. Comunicarea rapidă cu serviciile medicale ajută la diagnosticarea şi tratarea corectă.
Autorităţile locale şi comunitatea pot face pasul decisiv: campanii de informare, acţiuni de eliminare a apei stătute şi monitorizare entomologică contribuie la reducerea riscului. Responsabilitatea colectivă, combinată cu precauţia personală, rămâne cel mai puternic instrument de apărare.
O imagine care rămâne în minte — un ţânţar neimportant poate porni o cursă contra cronometru între sănătate şi boală. Informaţi-vă, protejaţi-vă şi acţionaţi rapid la primele semne: prevenţia face azi diferenţa între o toamnă liniştită şi complicaţii pe care putem să le evităm.
