Intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2026, a mecanismului Uniunii Europene (CBAM) care taxează emisiile în cazul importurilor marchează o lovitură pentru lanţurile de aprovizionare din construcţii; efectele se vor vedea treptat, în funcţie de rutele comerciale şi stocuri.
Constructorii şi dezvoltatorii care se bazează pe materii prime din afara Uniunii Europene trebuie să-şi recalibreze urgent planurile de achiziţii: preţurile urmează să reflecte, în curând, costul acestor emisii şi al noilor reguli.
Ce se schimbă de la 1 ianuarie 2026
Mecanismul intrat în faza operaţională obligă importatorii de bunuri intensiv poluante să reflecte în costuri emisiile încorporate în produse precum oţelul, cimentul, aluminiul, îngrăşămintele, hidrogenul şi energia importată, printr-un sistem de certificate care va echivala preţul emisiilor.
În practică, perioada 2023–2025 a fost una de tranziţie, în care firmele raportau datele privind emisiile fără a plăti o corecţie financiară. Din 2026, obligaţiile devin reale: importatorii trebuie să se autorizeze, să colecteze date verificate şi, în cele din urmă, să acopere costul emisiilor prin certificate.
Regulile au fost simplificate şi completate la finalul lui 2025 pentru a închide goluri şi a facilita aplicarea; totuşi, unele elemente procedurale (cum ar fi punerea efectivă în vânzare a certificatelor) vor urma un calendar clarificat pe 2026–2027.
Materialele de construcţii cele mai expuse
Produsele cele mai vizate sunt cele care conţin metale şi ciment: oţelul, fierul, aluminiul şi cimentul intră direct în sfera aplicării, iar orice produs semifinit realizat cu aceste materii prime poate vedea costuri suplimentare.
România, cu o dependenţă semnificativă de importuri pentru sectorul metalurgic şi industrial, primeşte materii prime din ţări precum Turcia, China şi India; aceste rute comerciale vor resimţi direct efectul taxei la frontieră.
Materialele de izolaţie — polistiren, vată minerală şi sisteme termoizolante — sunt, deocamdată, mai puţin expuse, deoarece depind mai puţin de materii prime cu amprentă importată intens carboniferă; totuşi, creşterile de preţ la energie şi transport pot ajunge să le influenţeze pe termen mediu.
Cât se estimează că vor creşte preţurile
Analize de piaţă şi estimări comerciale vorbesc despre majorări care se pot situa, pentru materia primă şi produsele semifinite metalurgice, în jurul valorii de 9–10% în primul val de ajustări; aceste proiecţii reflectă adăugarea costului certificatelor şi recalcularea structurii de preţ.
Opinia experţilor internaţionali este totuşi diversă: unii estimează un impact relativ moderat asupra preţurilor în primii ani, pe fondul stocurilor existente şi al ajustărilor temporare, în timp ce alţii avertizează că, pentru exportatori din ţări în curs de dezvoltare, povara poate fi mult mai mare.
Organizaţii şi centre de studii din ţări terţe semnalează chiar posibile şocuri de până la un sfert din preţul de export pentru anumite industrii, în funcţie de modul în care se găsesc soluţii de compensare sau de absorbţie a costurilor.
Ce pot face companiile de construcţii chiar acum
Planificarea achiziţiilor devine arma principală: loturile cumpărate înainte de aplicarea efectivă a noilor costuri pot păstra preţurile anterioare, iar avantajul acumulării de stocuri este evident în proiectele mari.
„Diferenţa, în perioada următoare, nu o va mai face cine are cel mai mic preţ de listă, ci cine reuşeşte să planifice, să cumpere din timp şi să optimizeze corect achiziţiile”, spune Cosmin Raileanu.
Pe plan procedural, firmele care importă bunuri acoperite de mecanism trebuie să se autorizeze ca declarant CBAM; în 2026 există termene importante pentru obţinerea statutului de declarant şi pentru colectarea datelor verificate, iar platforma pentru cumpărarea certificatelor este programată să devină operaţională din 2027.
Alte măsuri eficiente sunt diversificarea furnizorilor, negocierea clauzelor de preţ şi stabilizarea lanţului logistic; în plus, verificarea amprentei reale a furnizorilor şi negocierea unor formule de compensare pot reduce şocul imediat asupra costurilor.
Excepţii, praguri şi adaptări legislative
Reglementările recente introduc facilităţi menite să reducă povara administrativă pentru importatorii mici: a fost agreată o excepţie „de minimis” care scuteşte importuri sub un anumit prag de masă anuală, astfel încât majoritatea importatorilor mici să nu intre sub obligaţii stricte.
Co-legislatorii au convenit, de asemenea, modificări menite să simplifice procedura de autorizare, calculul emisiilor şi verificarea, dar au păstrat ţinta de acoperire a emisiilor pentru sectoarele vizate.
Este important de reţinut că, pentru anumite mărfuri importate în 2026, achiziţia efectivă a certificatelor poate fi amânată procedural şi achitată retroactiv în 2027, conform mecanismelor tranzitorii stabilite pentru a atenua trecerea la regimul definitiv.
Schimbarea este palpabilă: 2026 nu mai este doar un an de raportare, ci începutul unei etape în care costul real al emisiilor intră în preţurile materialelor. Pentru cei din construcţii, diferenţa dintre un proiect rentabil şi unul supra‑costat se va juca pe viteza şi acurateţea cu care se adaptează la aceste reguli.
